Un medic din România așteaptă în medie doi ani pentru a prescrie același medicament de ultimă generație ca și omologul său din Germania. Astfel, dacă cineva suferă de o boală care îi pune viața în pericol, cum ar fi cancerul, aceasta constituie diferența dintre viață și moarte.
Potrivit Politico, atunci când vine vorba de industria medicamentelor, fiecare țară comunitară trebuie să se lupte pentru sine. Astfel, medicii din România pot aștepta și până la 2 ani ca să poată prescrie aceleași medicamente precum colegii lor din țări ca Germania.
„Pacienții din statele membre occidentale mai mari au acces la 90% din medicamentele recent aprobate. În statele membre estice sau mai mici, acest număr este de până la 10%”, a declarat comisarul pentru sănătate Stella Kyriakides într-un discurs din aprilie.
„Acest lucru este cu adevărat inacceptabil!”, a mai spus el.
Unele medicamente sunt foarte scumpe, notează Politico. Și există diferențe economice notabile în cadrul celor 27 de țări ale UE. De pildă, PIB-ul pe cap de locuitor al Bulgariei este de aproape cinci ori mai mic decât al Țărilor de Jos. Iar acest lucru poate indică faptul că unele țări pot cheltui mai mult pe sănătate (medicamente) decât altele.
1. O analiză a pieței europene a medicamentelor împotriva cancerului, finanțată de industria farmaceutică și realizată de Institutul suedez pentru economie în domeniul sănătății, arată că Austria, Germania și Elveția, au cheltuit între 92 și 108 euro pentru medicamentele împotriva cancerului, în comparație cu 13 până la 16 euro în Republica Cehă, Letonia și Polonia.
„O mare parte a pacienților europeni cu cancer, în special în Europa de Est, nu pot avea acces la medicamente eficiente (și potențial rentabile) din motive legate de accesibilitate”, scriu cercetătorii.
„În țările din sudul Europei, cum ar fi Portugalia și Grecia, și în [țările] din Europa de Est, acestea sunt propuse într-o etapă ulterioară… în doi sau trei ani”, mai adaugă aceștia.
2. O altă analiză mai aprofundată relevă modul lipsit de transparență prin care sunt stabilite prețurile medicamentelor. Mai exact, negocierile pe această temă să se poarte direct și între guverne și producători, iar asta înseamnă că nicio țară nu știe cât plătesc celelalte pentru același medicament.
„Ei (n.r. companiile farmaceutice) aleg să lanseze mai întâi medicamentele în țările în care se așteaptă să obțînă prețuri mai mari, de obicei, țările cu venituri mai mari care pot plăti mai mult”, a spus Sabine Vogler, care conduce departamentul de farmacoeconomie al Institutului Național de Sănătate Publică din Austria. „În țările din sudul Europei, cum ar fi Portugalia și Grecia și țările din Europa de Est , acestea sunt lansate în etapă ulterioară … în doi sau trei ani.”
Și acest lucru se poate crește intervalul de timp pentru lansarea pe piață a unui medicament.