O limbă secretă, știută doar de bătrâni, se vorbește într-un sat din inima Munților Apuseni. Niciun român nu o înțelege. “Limba de sticlă”, așa cum este cunoscută, e veche de mai bine de 100 de ani.
Geamgiii din zona Mărgăului şi-au creat o metodă prin care ei să se înţeleagă, o limbă ştiută doar de ei. Aceștia se exprimau astfel când se aflau la vânzare, tocmai pentru a nu fi înțeleși de posibilii clienți.
La poalele Munților Vlădeasa din Apuseni se află comuna Mărgău, unde se vorbește o limbă secretă pe care niciun alt român nu o înțelege. Acolo, localnicii vorbesc „gumuțeasca” sau „limba de sticlă”, o limbă secretă special inventată acum mai bine de 100 de ani de geamgii din Apuseni pentru a comunica fără ca străinii să-i înțeleagă.
De-a lungul ultimelor secole, oamenii s-au ocupat cu sticla, făceau geamuri, oglinzi și icoane, le urcau în căruțe și plecau cu ele spre sudul țării, să le vândă. Unii se opreau la București, alții mergeau mai departe, către Brăila și Constanța. Ca să se înțeleagă între ei, oamenii au inventat acest grai cu totul aparte.
„Am făcut limba asta ca să ne înţelegem între noi. Şi moşii noştri au fost geamgii. Acum doar bătrânii o mai vorbesc. Nu mai suntem mulţi geamgii în viaţă“, a spus Ioan Poptean, unul dintre săteni.
Iată câteva dintre expresiile uzuale ale gumuţenilor:
– „Munuc, s-asface spurav!“ („Fii atent că e om rău!“)
– „Munuc, s-asface deapsă!“ („E un om bun!“)
– „Munuc, atină gădineală!“ („Să ceri mâncare!“)
– „Tălăuzeşti? (Înţelegi?“)