Rănile nevindecate și suferințele care ne-au marcat în copilărie ne ghidează în alegerile pe care le facem atunci când devenim adulți. Problemele emoționale din copilărie, care rămân netratate, ies la suprafață, mai devreme sau mai târziu.
De aceea, pentru a avea o viață sănătoasă din punct de vedere emoțional, e necesar să lăsăm în urmă experiențele care ne aduc tristețe, să scăpăm de neîncredere și vulnerabilitate și să ne redescoperim pe noi.
Astăzi aflăm de la Alina Petre, Certified LifeCoach, cum să ne vindecăm rănile și să alegem drumul cel corect.
Alina Petre: Traumele din copilărie se pot declanșa chiar din burtica mamei sau imediat după naștere, cât și pe tot parcursul copilăriei sau adolescenței.
Traumele sunt răspunsurile emoționale profunde pe care copilul le manifestă în urma unor evenimente, incidente, sentimente negative venite din partea apropiaților (părinți, bunici, frați) și care, la o vârstă fragedă, sunt absorbite în planul subconștient.
Cele mai profunde traume sunt cauzate de comportamente deviante ale părinților, cum ar fi: abuzul fizic sau psihic, violența, abandonul, respingerea, umilirea copilului. El experimentează emoții de teroare, frică, panică, tristețe profundă, simțindu-se umilit, trădat, abandonat, neiubit, nedorit.
(…) Copilul care înmagazinează în subconștient aceste achiziții negative nu va fi niciodată un adult funcțional. El va crește în umbra a ceea ce a primit din partea părinților și va dezvolta diverse tulburări de comportament: atacuri de panică, anxietate crescută, stima de sine redusă, rigiditate, introversie.
Alina Petre: Există multe forme ale traumelor, atât în plan fizic cât și emoțional. Formele traumelor se materializează în rănile profunde care se creează în subconștient.
Copilul așteaptă să fie iubit, îngrijit, ascultat, dorit, răsfățat. El își cheamă părinții, plângând, iar aceștia fie nu mai vin, fie se comportă cu el agresiv fizic sau afectiv. Se simte respins, abuzat, abandonat, trădat, umilit și simte că este nedrept ceea ce i se întâmplă.
(…) Copilul își retrage investiția afectivă, devine rigid, trist, se îndepărtează de sursa de suferință, dar începe să dezvolte si își imprimă cele 5 răni pe care le va purta în sine toată viața: rana de respingere, rana de abandon, rana de umilire, rana de trădare și rana de nedreptate.
Alina Petre: Copiii traumatizați în perioada 0-5 ani vor absorbi în planul subconștient toată suferința, astfel că mai târziu vor experimenta tot felul de stări emoționale inexplicabile pentru ei: frică, anxietate crescută, oboseală cronică, dorința de izolare, accese depresive, tristețe profundă.
(…) Adulții care au fost traumatizați de mici vor dezvolta un Alter Ego pentru a face față situațiilor de viață și pentru a-și găsi un rol social. Astfel, își vor inventa diferite măști care să ascundă vulnerabilitățile pe care le-ar putea vedea ceilalți. Vor fugi permanent de cine sunt, creându-și identități false, de frica de a nu a mai fi răniți din nou.
Alina Petre: Toate traumele pe care nu le-am vindecat la un moment dat, se vor manifesta atât mental cât și fizic la un moment dat, mai ales atunci când corpul devine vulnerabil prin scăderea imunității sau după o anumită vârstă.
(…) Tot ce nu am acceptat că am trăit, suferințele și experiențele neplăcute și traumatizante, își vor găsi refularea în comportamente agresive față de propria persoană, ducând fie la îmbolnăvirea organelor vitale, fie la tulburări de personalitate, fie la adicții față de substanțe, alcool sau jocuri de noroc.
Tot ceea ce ținem în noi negativ, toate gândurile care ne apasă (gânduri în buclă), duc la producerea în exces a cortizolului, hormonul stresului, care duce încet, încet, către disfuncții grave ale întregului organism.
Alina Petre: Multe dintre persoanele nevindecate de traumele copilăriei au relații disfuncționale cu alți adulți. Intră în relații pentru satisfacerea nevoilor proprii, fug de responsabilitate, sunt instabili, creează atașamente emoționale codependente, devin posesivi în extrem sau chiar agresivi. Sunt lipsiți de empatie și își urmăresc propriul interes, încercând să acopere, într-un mod egoist, golurile lăsate de părinți sau apropiați.
(…) Vindecarea traumelor, acceptarea trecutului și revenirea în planul conștient, sunt absolut necesare pentru cei care își doresc relații sănătoase cu ceilalți.