Raluca Șoaita, arhitect specializat în proiectarea de spații medicale: „Subiectul care mă atrage pe mine cel mai mult este neuroarhitectura și felul în care neuroștiința ne dă soluții prin care noi să creăm spații care sunt mai prietenoase pentru pacienți” (II) | INTERVIU

Raluca Șoaita este arhitect și fondatoarea Tesseract Architecture, singurul studio de proiectare din România specializat în arhitectură de spitale și clinici medicale. Printre proiectele pe care le-a coordonat se află și spitalele județene de la Focșani și Sibiu, proiectul #NoiFacemUnSpital al Asociației Dăruiește Viață, o premieră în România, dar și numeroase spitale modulare și clinici private. 

Am vorbit cu Raluca despre primele spitale modulare pe care le-a proiectat în România, în timpul pandemiei, despre proiecte de suflet, tendințe în arhitectura medicală, dar și despre credința că România se poate schimba în bine.

Ai făcut primele spitale modulare din timpul pandemiei. Spune-mi puțin cum a funcționat toată treaba asta. V-a căuta cineva și v-a cerut să le faceți, v-ați dus voi cu propunerea? Cât a fost de complicat tot procesul, având în vedere că ați lucrat cu statul?

Recomandări

Cum influențează alimentația echilibrul hormonal al femeii și șansele ei de a deveni mamă

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Da, așa este, dar îmi aduc foarte bine aminte că eram extrem de stresați. Toți, adică toți cei din jurul meu. Eram într un stres enorm, era o situație foarte complicată, eram la limită, totul era o stare din asta de urgență în care nu știai ce ți se va întâmpla și atunci mintea începe să funcționeze.

Și îmi aduc aminte că în discuțiile cu Oana și cu Carmen, fondatoarele asociației Dăruiește Viață, vorbeam destul de des despre ce se întâmplă, cum facem, ar trebui să facem și noi ceva și în momentul respectiv, uitându-mă ce fac alții prin lume, căutând tot așa, răspunsuri: „mai stau în casă, nu mai stau, oare cât de grav este?” am descoperit că alții deja făceau lucruri și atunci am zis „de ce nu facem și noi?”. Putem să facem și la noi? Sunt pacienți care mor în spitale, îi infectează pe alții, se infectează personalul medical.

Și tot în perioada aceea am văzut un articol despre China care era chiar la început de pandemie și unde se construise un spital de 120 de paturi în numai două zile sau ceva de genul acesta și era din containere. 

A, da, de  arhitectura de urgență îmi aducea aminte din research-ul pe care îl făcusem pe zona de militar și știam deja de containerele medicale. Deci, cumva, a venit destul de repede momentul respectiv și am zis că și noi putem să facem, deci ce ar fi dacă am face? Uite, putem să căutăm containere. Bineînțeles că ne-am uitat la cei care produc, dar, evident, cei care produceau containere medicale erau toți book-uiți pentru nu știu câtă vreme înainte. Atunci am căutat în jur pentru că, așa cum spuneam, având echipe care fac asta de multă vreme împreună, știam unde să căutăm și am întrebat constructorii „unde găsim containere? Putem să le facem? Se fac în România? Da, se fac”.

Am luat legătura cu ei, cu cei care făceau în România. Și așa, din aproape în aproape, fondatoarele de la Dăruiește Viața au reușit pe partea administrativă, să găsească nevoia la Elias și, tehnic, am rezolvat problemele. Pe WhatsApp am făcut și un proiect cu ceilalți. Mi-aduc aminte că era un brainstorming non-stop, non-stop erau sute de mesaje. La un moment dat venea cineva cu o întrebare și toți ceilalți răspundeau. Am făcut un grup cu toți cei pe care îi cunoșteam în zona aceasta. Și atunci efectiv toată lumea venea cu idei. Am concluzionat și ne-am pus forțele laolaltă și am făcut acest spital la Elias. Nu a fost din prima soluția perfectă, pentru că am folosit echipamente pe care le aveam la îndemână, ce se putea comanda repede. 

Îmi aduc aminte că după o vreme am avut o problemă legată de apă, după ce am reglat cumva, a fost făcut totul pas cu pas. Cam așa. Dar într-un final am reușit. Au avut cei de la Elias un spațiu în care au vindecat sau au tratat pacienți, au avut fluxuri pentru personal, s-a redus riscul de infectare pentru personal.

Iar de aici am învățat și am făcut și altele ulterior, cel de la Brașov, care a fost susținut de Consiliul Județean Brașov ca și execuție, iar cel de la Piatra Neamț, care tot așa a fost sponsorizat de Dăruiește Viață după ce a ars secția de ATI, iar ulterior, chiar și astăzi avem un proiect la Constanța, tot așa, unde a ars acea secție de Boli Infecțioase.

Construit în ideea nu neapărat a pandemiei, dar în ideea de clădire temporară medicală, pe perioada de restaurare sau de renovare a clădirii existente, unde se poate reloca tot ce înseamnă spitalul pe o perioadă de 4-5 ani, cât durează consolidarea și reparațiile capitale pe clădirea existentă. Deci, cumva s-a dus și mai departe această idee.

Spune-mi, ai un proiect de suflet, unul care să aibă semnificație specială pentru tine?

Tot timpul povestea despre spitalul de la Marie Curie, pentru că acolo e un spital care de fapt a fost făcut de întreaga comunitate și îmi place foarte mult ideea asta de toți participăm să facem împreună un lucru nou pentru societatea în care trăim, dar în același timp a fost un proiect în care am testat foarte multe lucruri noi, în care atât managementul spitalului și personalul din spital, cât și Dăruiește Viață au fost deschiși la aceste lucruri noi. Un spital care acum este finalizat, un spital pentru copii în care ne am jucat împreună cu copiii.

De asta-mi place mult să vorbesc despre el, dar în același timp mai sunt și alte proiecte. Spitalul Județean de la Sibiu, pe care l-am proiectat de curând și care momentan așteaptă o finanțare pentru a fi executat. Unde, de exemplu, ne-am jucat cu tot ce înseamnă natură. Am adus natura în clădire efectiv, iar pacienții se pot plimba prin niște parcuri pe clădire.

Și astăzi lucrăm la Spitalul Județean Focșani, în care efectiv natura cucerește clădirea. Tot în ideea asta de design biofilic, unul care de fapt aduce o stare de bine pacientului. Noi punem suflet în fiecare proiect în parte. Mi-e tot timpul foarte greu să vorbesc despre cel mai… proiect, dar da, sunt multe.

Cele cu copii îmi plac mai tare pentru că acolo ne jucăm mai mult și cumva avem și un pic libertatea mai mare de a folosi nu știu, culori și elemente din acestea, ușor de imaginat și de joacă pentru copii.

Care este trendul tău preferat în materie de design al spitalelor? Crezi că o să prindă și în România?

Da, este vorba despre umanizarea spitalelor despre care am vorbit. Mai ales că umanizarea deja a început. Îmi amintesc în urmă cu zece ani, când povesteam prima dată despre asta și lumea râdea și spunea: „Da, n-avem noi spitale și ne uitam la culori și așa mai departe”.

Astăzi, încet, începem din ce în ce mai mult să auzim oamenii vorbind despre umanizare. Chiar am văzut teme de proiectare în care se cere expres acest lucru.

Dar ce este interesant și este în discuție foarte mult în ultima vreme este și zona aceasta de protecția mediului înconjurător și de felul în care spitalele sunt într-adevăr un consumator foarte mare de energie. Și e interesant și am văzut în ultimele expoziții legate de medical foarte multe dezbateri legate de reducerea consumului de energie și a materialelor prin crearea de proceduri și politici guvernamentale. Și aici este o discuție interesantă despre telemedicină și reducerea emisiilor de CO2 prin reducerea transporturilor sau despre achiziții comune și depozite de materiale comune și astfel reducerea consumului de plastic sau de materiale aruncate care expiră.

Neutralizarea deșeurilor este un subiect foarte interesant pe care l-am tot auzit în ultima vreme. Tot ce înseamnă tehnologii de control și de monitorizare a instalațiilor, care sunt iarăși foarte interesante. Dar cred că cel mai interesant și subiectul care mă atrage pe mine cel mai mult este exact acesta legate de neuroarhitectură și felul în care neuroștiința ne dă niște soluții prin care noi să creăm spații care sunt mai prietenoase pentru pacienți.

Ai spus de mai multe ori că tu crezi cu tărie că România se poate schimba. De unde provine optimismul acesta al tău?

Pentru că văd că se întâmplă. De exemplu, spitalul de la Marie Curie este un exemplu foarte, foarte la îndemână. Adică săptămâna viitoare Dăruiește Viață va deschide acest spital, va începe o relocare a tot ce înseamnă echipamente și servicii din spitalul vechi în spitalul nou. Deci, se întâmplă. Este un spital care este făcut și despre care mulți experți care vin din afară spun ca este la nivel de America sau la nivel de orice alt stat dezvoltat.

Se întâmplă deja acest lucru și nu este singurul, iar ce este interesant este că există și tendința asta de copiere a unor exemple precedente bune. Am văzut alte spitale care deja folosesc soluții de design pe care noi le-am folosit acolo și le-am promovat. Adică există și o molipsire în sensul acesta și cred că va fi probabil mai puțin la început și va crește cu timpul și cu cât vom vedea mai multe exemple de bune practici, din ce în ce mai mult, lumea o să învețe și o să crească și standardele și cerințele în ceea ce privește proiectarea și construcția de spitale.

Foto: Oltin Dogaru/Cătălin Georgescu/Tesseract

CITEȘTE ȘI: Dr. Paul Nassif („Botched”): „Cel mai des refuzăm pacienții care vor să fie operați din motive greșite” INTERVIU EXCLUSIV