Despre wellbeing se vorbește încă din anii 1950, nu este o modă a contextului actual, dar în acelasi timp până în anul 2022 70 % din oamenii activi au avut cel puțin un episod de burnout. Astfel, este ușor de înțeles că au existat o definiție și o integrare greșite ale conceptului de “wellness” sau “wellbeing” atât la nivel individual, cât și la nivel de companii.
Consider că la nivel global politicile, practicile și inițiativele de wellbeing sunt tratate cu superficialitate, sunt vândute anumite workshop-uri, tehnici punctuale, fără a fi pusă o bază în educația wellbeing-ului individual, la nivel de familie, la nivel de companie, la nivel național.
Un program de wellbeing la nivel de companie se definește într-un mod personalizat, pornind de la nevoile identificate în rândul angajaților, de la afecțiunile cu factor de risc în performanța fizică și cognitive a acestora. Un program de wellbeing are în prim plan îmbunătățirea sănătății si bunăstării angajaților, este un concept ce trebuie definit în contextul intern al fiecărei companii și trebuie monitorizat progresul, reflectat în primul rand printr-o îmbunătățire în starea de sănătate fizică, mentală și emoțională a angajaților. Atâta timp cât rapoartele de medicina muncii sunt pe un trend crescător din punct de vedere al cazuisticii în top 3-5 afecțiuni la nivel de companie, este clar că aparentele programe de wellbeing nu au avut un impact direct asupra calității vieții angajaților.
Un program de wellbeing bine definit și implementat are ca obiective:
– Creșterea satisfacției și angajamentului angajaților
– îmbunătățirea si creșterea productivitatii
– Retenția de personal
– Reducerea absenteismului și a concediilor medicale
Din cele 8 direcții prin care se definește un program de wellbeing, sănătatea fizică este o prioritate, ce devine o alegere personală, dar cu impact direct la nivel de companie. Rolul activităților susținute într-un astfel de program este de a pune bazele în educația stilului de viață, ceea ce nu se învață nici acasă, nici la școală, indiferent de mediul educațional accesat.
Asistăm la un ritm de autodistrugere destul de accelerat, o fugă catre nicăieri a multor oameni activi, o ruptură între dorința și putința organismului de a susține un ritm impus, o deconectare de bunăstarea individuală. Toate acestea au impact asupra calității si duratei vieții fiecaruia dintre noi, deși la nivel mintal există un refuz de a integra o astfel de informație, manipulând simptomele prezente zi de zi uneori.
Rolul angajatorilor din România, dar nu numai, ținând cont de tendințele de wellbeing estimate pentru 2030, este de a aduce în prim plan educația sănătății, prin workshop-uri, paneluri medicale, programe educaționale, grupuri de suport, comunități cu obiective comune în anumite direcții medicale, astfel încât să minimizeze impactul negativ al suprasolicitării profesionale în calitatea și durata vieții.
De asemenea, în tendințele de wellbeing pentru anul 2030 există o prioritate pentru companii de a integra politicile pentru sănătatea femeii. În practica mea, lucrez punctual prin programe dedicate pentru a îmbunătăți calitatea vieții femeii pe tot parcursul vieții, cu concentrare pe etapa premergătoare menopauzei și apoi la instalarea acesteia. Deși menopauza este încă un subiect tabu în România, nevoia de înțelegere, de conștientizare, de asumare a schimbărilor specifice acestei perioade este uriașă și coincide cu o perioadă din viață când se trasează noi obiective și nevoi; altfel, de cele mai multe ori apare un regres personal pe drumul vieții.
Consider că avem un context favorabil de a defini în mod corect un program educațional atât la nivel individual, cât și la nivel de companie, dar mai ales la nivel national, pentru a crea perspective optimiste în relația cu sănătatea pe fiecare etapă de vârstă.
Bucurie și armonie să fie!