O mișcare greșită sau o neatenție, un pas greșit pus pe o denivelare, pot fi suficiente pentru a produce o entorsă de gleznă. Atunci când „călcăm strâmb” se produce, de obicei, o entorsă de gleznă. Mișcarea tipică este de răsucire, cu sprijinul greutății pe partea laterală a piciorului.
Glezna este o articulație că o balama, care este formată din oasele tibiei, peroneului și astragalului. În jurul gleznei există mușchi și ligamente care asigură stabilitatea și fixarea gleznei la mers și în activități de forță – sărituri, schimbări de direcție, aterizări etc. Ligamentele importante sunt cele care fixează oasele pe partea interioară și exterioară. Există și ligamente care mențin cele două oase, tibia și peroneul, împreună.
Atunci când se întâmplă o entorsă de gleznă, ligamentele sunt forțate, se întind și uneori se rup.
În funcție de cât de puternic este traumatismul, ligamentele se pot întinde sau rupe. Când există o ruptură a unui ligament care stabilizează glezna, pot apărea:
O entorsă de gleznă este mai gravă dacă se întind mai multe ligamente. Dacă se rup ligamentele gleznei poate apărea o instabilitate severă. Persoana respectivă nu mai are controlul articulației atunci când pășește sau când face mișcări mai puternice (sărituri, alergare etc.) Diagnosticul unei entorse de gleznă este important pentru că trebuie să le diferențiem de fracturile de la nivelul gleznei. În timp ce pentru o entorsă e nevoie, de obicei, de un tratament conservator, pentru fracturile gleznei este nevoie de operație.
Se operează:
Imediat după un traumatism al gleznei trebuie să scădem durerea și să prevenim umflarea ei. Pentru asta este nevoie să aplicăm gheață imediat și un bandaj compresiv elastic. Se poate pune sprijin pe piciorul afectat dacă nu doare foarte tare, dar, de obicei, este bine să protejăm articulația imediat după accidentare.
În majoritatea cazurilor tratamentul este conservator pentru entorsa simplă de gleznă. După o săptămână de la accidentare, se poate începe kinetoterapia pentru recuperarea neuromusculară a ligamentelor și tendoanelor din jurul gleznei care stabilizează articulația. Prin kinetoterapie reactivăm structurile musculare și ligamentare care au fost inactivate din cauza entorsei.
O entorsă de gleznă incorect tratată poate fi supărătoare pe termen lung. De obicei, o entorsă neglijată terapeutic se dezumflă mai greu. Chiar dacă persoana accidentată după scurt timp poate începe să facă mișcările obișnuite și își reia activitatea zilnică, edemul din jurul ligamentului întins sau rupt se resoarbe greu.
Uneori, chiar dacă își reiau activitatea zilnică complet, există dureri reziduale de gleznă la finalul zilei. Glezna se poate umfla seara, după o zi de stat în picioare și activitate fizica și cedează după o perioadă de repaus cu piciorul ridicat la nivelul canapelei sau patului. Două consecințe sunt mai periculoase: Instabilitatea reziduală, din cauza unei incomplete vindecări a ligamentelor și entorsele recurente. Uneori persoanele rămân cu o „sensibilitate” și fac mai frecvent entorse de gleznă pe glezna accidentată. Acest lucru se întâmplă din cauza unei recuperări incomplete după prima entorsă.
Prevenirea reaccidentărilor se face prin corecta recuperare a primelor entorse de gleznă. Recuperarea se face la sala de kinetoterapie, sub supraveghere. Exercițiile de stabilitate ale articulației, de echilibru pe un picior și de redresare a echilibrului pe ambele picioare și pe un singur picior trebuie continuate după finalizarea ședințelor de kinetoterapie. Exercițiile acestea trebuie incluse, pe termen lung, în programul uzual de exerciții fizice al oricărei persoane care a suferit o entorsă de gleznă.
Foto: shutterstock