De ce ne dor genunchii – răspunsurile detaliate ale medicului ortoped

Durerea de genunchi este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din sfera ortopedică, așa că foarte multe persoane fie neglijează acest simptom, fie ajung foarte târziu la doctor, după ce au încercat să se trateze personal acasă, cu diferite creme sau medicamente antiinflamatoare. Cea mai importantă recomandare a specialiștilor este ca pacienții să se prezinte la medicul ortoped pentru orice durere care nu dispare în câteva zile sau, mai grav, care se accentuează cu trecerea timpului. Pentru că este una dintre cele mai complexe articulații ale corpului uman și are, probabil, localizarea cea mai frecventă în cazul durerilor articulare, chirurgul ortoped Vlad Predescu, specializat în endoprotezare articulară și traumatologie sportivă ne explică de ce ne dor genunchii.

Așa cum spuneam, articulația genunchiului este una foarte complexă, în condițiile în care este alcătuită din trei oase importante, respectiv tibia, peroneul și femurul, la care se adaugă rotula, ligamentele, tendoanele și meniscul. Extremitățile osoase sunt acoperite de cartilajul articular, o structură extrem de mobilă datorită căreia acestea se pot mișca sau aluneca natural una peste cealaltă. Este important de menționat că cel din urmă, care este cartilajul de la nivelul acestei articulații, este supus, de-a lungul vieții, unor forțe și traumatisme importante, de aceea este și cel care va prezenta, de obicei, primele semne ale unei uzuri premature.

Bineînțeles că sunt multe cauze care produc durerea de genunchi, iar o mare parte dintre acestea ajung să fie rezolvate prin exerciții de recuperare, scăderea în greutate, acolo unde este cazul, și modificarea stilului de viață, dintr-unul sedentar într-unul activ. Însă o parte considerabilă de pacienți ajunge destul de târziu la un consult de specialitate, acesta având loc, de regulă, la mult timp după debutul unei afecțiuni cronice.

Recomandări

Cum influențează alimentația echilibrul hormonal al femeii și șansele ei de a deveni mamă

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

De ce ne dor genunchii?

Artroza genunchiului

Pentru a înțelege mai bine de ce apar durerile de genunchi, trebuie să facem o delimitare ceva mai clară după vârstă. În primul rând, discutăm de adulții tineri, cei până în 45-50 de ani, cei care dobândesc, de obicei, această afecțiune în urma practicării unor sporturi care pun o presiune ridicată pe articulație, respectiv cele de contact, deoarece atunci apare o uzură prematură a cartilajului articular. Urmează activități precum fotbalul, handbalul sau baschetul, acolo unde, din cauza torsionării genunchiului, pot apărea rupturi de ligament sau leziuni ale meniscului. Apoi, avem a doua categorie mare de pacienți, de regulă cei peste 55 de ani, care ajung la medicul ortoped forțați de durerile de uzură, cele care apar din cauza înaintării în vârstă.

“Artroza este, probabil, cea mai frecventă cauză a durerii de genunchi, aceasta fiind o boală degenerativă a articulației. La început, se manifestă prin dureri doar în timpul mișcării, ulterior acestea generalizându-se pe parcursul întregii zile. Mai târziu, pacienții experimentează rigiditatea și chiar umflarea articulației, cu o flexie a piciorului din ce în ce mai limitată. Mersul șchiopătat este etapa în care calitatea vieții este cu adevărat afectată și vizita la medicul specialist deja devine obligatorie.”, precizează doctorul Vlad Predescu.

Trebuie menționat faptul că distrugerea cartilajului este extrem de lentă și, de aceea, de multe ori, diagnosticul se pune târziu. Un lucru important de știut este faptul că această structură are o capacitate extrem de redusă de a se autorepara și, prin urmare, când apar leziunile profunde nu mai este drum de întoarcere la starea inițială. De asemenea, în stadiile incipiente, din cauza faptului că acest cartilaj articular nu are terminații nervoase, leziunile superficiale sunt asimptomatice, iar durerea apare abia când leziunile au avansat în profunzime.

Intervenții salvatoare

Există numeroase linii terapeutice care se adresează fiecărui stadiu de evoluție a bolii artrozice. În stadiile incipiente, tratamentul este pur conservator, alături de reducerea factorilor de risc, cum ar fi obezitatea sau sedentarismul. În stadiile moderat avansate, chirurgia de prezervare a articulației și de regenerare a acesteia trece pe primul plan.

“Aici, aș aminti de tehnicile de regenerare a cartilajului cu ajutorul membranelor, precum și operațiile de corecție a axei mecanice a genunchiului. Aceste intervenții complexe se numesc osteotomii și se adresează acelor genunchi deformați sub forma unei paranteze (genunchi de călăreț sau fotbalist) sau sub forma literei X. Desigur, în anumite situații, tehnicile de axare a genunchiului se pot combina cu tehnicile de refacere a cartilajului sau cu chirurgia artroscopică pentru corecția unor leziuni de menisc. Când distrugerea cartilajului a devenit completă, de regulă pacienții noștri remarcă modificarea formei genunchilor care din drepți au devenit curbați. La acel moment, singura soluție este endoprotezarea articulației.” precizează medicul ortoped.

Imbunătățirea calității vieții

Pe măsură ce boala avansează, scade calitatea vieții zilnice și pacienții nu se mai pot deplasa fără durere sau, din cauza acesteia, se reduce mult perimetrul de mers. Este lesne de înțeles că, dacă nu mai putem merge sau face mișcare, apar alte efecte secundare, cum ar fi cele cardio-vasculare, obezitate sau depresie. La ora actuală, protezarea șoldului sau a genunchiului a revoluționat tratamentul chirurgical. Practic, suprafața articulară care este distrusă complet și în care există o frecare “os pe os” este înlocuită cu o suprafață nouă de metal sau ceramică pe polietilenă, un plastic extrem de dur.

Aceste intervenții nu refac numai posibilitatea de a merge, dar s-a dovedit că prelungesc durata de viață, fiind considerate proceduri cu adevărat antiaging. Refacerea capacității de mișcare aduce după sine îmbunătățirea calității vieții sub toate aspectele. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că intervențiile de protezare trebuie să fie extrem de precise, cu implanturi de cea mai bună calitate și efectuate de chirurgi cu experiență. Micile abateri de la axele mecanice pot duce la o articulație care să nu funcționeze optim.

De asemenea, durata de viață a articulației protezate este, în medie, de 20 de ani, după care apare uzura și proteza trebuie schimbată. Intervenția de schimbare este extrem de dificilă și necesită tehnici speciale, de aceea ideal este ca aceasta să fie făcută la timp, pentru a evita distrugerea țesutului osos. Din păcate, aici sunt mulți pacienți care, din momentul în care au efectuat intervenția nu mai vin la controalele medicale și deseori ajung în ultimul stadiu, când este nevoie de reconstrucția bazinului cu grefe metalice sau osoase, alături de noua proteză.

Leziunile de menisc

Revenim la sporturile de performanță, acolo unde apare destul de des leziunea de menisc. Ce se întâmplă, mai exact? Meniscul se află în interiorul genunchiului și are funcția de amortizare în cazul anumitor șocuri care au loc în timpul deplasării. Discutăm despre acțiuni bruște de pivotare sau răsucire asociate cu flexia, iar pacientul rămâne, de multe ori cu genunchiul blocat.

“Dacă leziunile sunt mici, există varianta de recuperare printr-un tratament conservator, recuperare, crioterapie și medicamente antiinflamatorii. Însă, dacă vorbim de o ruptură urmată și de blocarea articulației, operația rămâne singura opțiune disponibilă. În prezent, soluția este una artroscopică, prin care medicul suturează meniscul sau este nevoit să îndepărteze fragmentul care s-a dislocat.”, concluzionează doctorul Predescu.

La ora actuală, datorită importanței meniscului în prevenția artrozei se consideră că trebuie făcut tot ce se poate pentru ca acesta să fie salvat. Practic, chirurgia meniscului s-a schimbat foarte mult: dacă în urmă cu 20-30 ani acestea se scotea pentru ca era considerat neimportant, astăzi regula este să se salveze și să se sutureze ori de câte ori este posibil. Tot aici trebuie atrasă atenția asupra faptului că mulți pacienți au tendința de a se autotrata și citesc rapoartele medicale care descriu leziuni de menisc de gradul 1, 2 sau 3. De cele mai multe ori, aceștia se sperie și cred ca au nevoie de intervenția chirurgicală.

Consensul științific la nivel european subliniază faptul că, în aceste situații, meniscul este fisurat natural și intervenția chirurgicală trebuie să fie excepțională și în cazuri extrem de bine analizate pentru că altfel situația medicală a articulației se poate înrăutăți.

Ruptura de ligament

Articulația genunchiului beneficiază de sprijinul a patru ligamente principale, care au rolul de a menține stabilitatea acestei articulații: două colaterale (medial și lateral) și două încrucișate (anterior și posterior). Dintre acestea, poate cel mai des afectat este cel încrucișat anterior, care apare ca urmare a unui traumatism puternic în timpul activităților sportive, în special baschet, schi sau fotbal. În cazul unor asemenea șocuri, acesta suferă întinderi până la rupturi parțiale sau complete, fiind asociat, de multe ori, cu un sunet similar unei pocnituri care are loc la nivelul genunchiului.

Principalul simptom al rupturii de ligament încrucișat anterior este instabilitatea la nivelul articulației, popular existând formularea de “îmi scapă genunchiul”, asociată cu durerea severă instalată brusc și umflătura locală. Tratamentul chirurgical este tot unul artroscopic, prin care se înlocuiește respectivul țesut întrucât nu este posibilă sutura lui. Refacerea ligamentului presupune recoltarea de la pacient a unei porțiuni de tendon care se împletește și, apoi, sub control artroscopic, se efectuează două tunele osoase, unul în tibie și altul în femur, corespunzătoare unor repere anatomice extrem de atent alese. Prin aceste tunele se introduce noul ligament și se fixează cu niște șuruburi sau capse. După operație, începe efectiv recuperarea, care trebuie extrem de serios făcută pentru a atinge nivelul maxim de activitate sportiva anterior rupturii.

Reîntoarcerea la sportul de contact, cum ar fi fotbal sau handbal, se face, de regulă, la nouă luni, când grefa este prinsă. Din păcate, deși pare ușoară și este o intervenție des efectuată, și în acest caz experiența chirurgului este esențială pentru că sunt mai multe tehnici și surse de ligament care trebuie personalizate în funcție de pacient. Se poate recolta tendon rotulian, cvadricipital sau semimembranos, precum si alogrefe din banca de țesuturi sau tendon artificial. Nu există o grefă ideală, de aceea alegerea acesteia are loc în funcție de pacient, sportul pe care îl practică și experiența chirurgului.

Foarte interesant este faptul că, deși vorbim de intervenții chirurgicale reușite, rata de întoarcere la nivelul de activitate sportivă preruptură este de 70-80%, unii dintre sportivii de mare performanță fiind incapabili să mai atingă nivelul avut înainte de accidentare. Acest lucru se poate explica prin persistența unei temeri legate de apariția unei noi accidentări, ceea ce-l face pe sportiv să nu mai aibă aceleași performanțe fizice.

Alte cauze ale afecțiunii

Acestea au fost câteva exemple și explicații ale unor afecțiuni des întâlnite în patologia chirurgicală a genunchiului și care se manifestă cu dureri în respectivă zonă.

Din păcate, durerile de genunchi au nenumărate alte cauze și aici pot fi amintite bolile reumatice care, corect diagnosticate și tratate, duc la dispariția acestora, dureri iradiate de la nivelul altor articulații, referindu-ne la artroza șoldului sau patologia coloanei, dureri cauzate de încărcarea excesivă a articulației, cum ar fi obezitatea sau eforturi fizice intense cu care articulația nu a fost obișnuită.

O altă patologie extrem de complexă este dată de mecanica anormală a rotulei, care are originea într-o malformație din naștere. În această situație, de regulă, pacienții se plâng de dureri și disconfort de ani de zile la nivelul genunchiului. În cazul acestora, tratamentul este complex și trebuie nuanțat, de la tehnici de recuperare la tehnici chirurgicale, pentru a alege ce este mai puțin nociv pentru pacient. În cazuri mai rare, durerea poate fi primul simptom al unei patologii tumorale maligne deosebit de severe și al cărui diagnostic trebuie pus imediat pentru a putea trata eficient pacientul și a salva viața acestuia.

În concluzie, patologia dureroasă a genunchiului este extrem de variată și necesită examene clinice dar și imagistice complexe, medicul ortoped având la dispoziție atât intervenții chirurgicale, cât și proceduri conservatoare.