Chiar dacă pot induce în eroare prin forma ușor similară, cei doi termeni – histeroscopie și histerectomie – desemnează proceduri medicale cu scopuri și rezultate diferite, care implică diagnosticul și tratamentul anumitor afecțiuni ginecologice.
Ne ajută să înțelegem diferențele dintre histeroscopie și histerectomie dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate.
Histeroscopia este o metodă de diagnostic frecvent folosită în cazurile de infertilitate feminină, care ajută la vizualizarea cu precizie a cavității uterine.
Cu ajutorul acestei proceduri, pot fi depistate probleme precum: polipii uterini, fibroame, chisturi, aderențe la nivelul pereților uterini, anomaliile uterului și colului uterin. O altă situație când poate fi indicată histeroscopia este atunci când un sterilet nu poate fi extras pe cale vaginală. În același timp, histeroscopia poate avea și rol terapeutic.
„Prin chirurgie histeroscopică minim invazivă putem să intervenim terapeutic şi să corectăm diverse afecţiuni, precum polipi sau fibroame uterine, fără a leza ţesuturile din vecinătate. Putem spune, așadar, că histeroscopia descoperă și rezolvă deopotrivă problema depistată, fără riscul complicațiilor specifice chirurgiei clasice”, explică dr. Andreas Vythoulkas.
Un alt avantaj major al acestei proceduri este faptul că pacienta nu necesită spitalizare și se poate reîntoarce în aceeași zi la activitățile cotidiene, recuperarea fiind foarte rapidă. Histeroscopia se realizează, în general, cu sedare intravenoasă de scurtă durată.
Înainte de efectuarea histeroscopiei, este obligatoriu ca pacienta să facă o evaluare ginecologică completă și să fie tratate eventuale infecții.
Histerectomia este o intervenție chirurgicală de scoatere parțială sau totală a uterului unei femei, fiind recomandată în general femeilor cu vârsta peste 45 de ani.
Situațiile în care poate fi necesară histerectomia sunt: cancerul uterin/endometrial, de col sau de ovare, prolapsul uterin, fibroamele uterine de mari dimensiuni, cu dureri și sângerări puternice, endometrioza profundă sau adenomioza, care nu răspund tratamentului conservator.
Decizia de a realiza o astfel de procedură trebuie atent cântărită și pusă în practică doar atunci când celelalte opțiuni de tratament eșuează, mai ales la femeile aflate la vârstă fertilă, având în vedere impactul major al histerectomiei asupra fertilității.
Foto: shutterstock