Astfel, proteina ar putea deveni o nouă țintă pentru tratament și ar putea fi folosită pentru a prezice cine va dezvolta rezistență la terapia hormonală.
Într-un studiu publicat în Journal of Clinical Investigation, o echipă de la The Institute of Cancer Research din Londra a arătat că proteina BCL2 este prezentă în abundență într-un subtip de cancer de prostată avansat care a încetat să răspundă la terapia hormonală. Cercetătorii estimează că aproximativ 10% dintre persoanele cu cancer de prostată prezintă niveluri ridicate ale acestei proteine.
Echipa a propus o nouă strategie de tratament pentru a viza proteina BCL2 – responsabilă de prevenirea morții celulare. Un studiu clinic pentru cancerul de prostată care testează inhibitorul de BCL2, venetoclax – un medicament aprobat pentru anumite tipuri de leucemie – împreună cu terapia hormonală enzalutamidă a început deja.
Cancerul de prostată metastatic rezistent la castrare (mCRPC) este un tip avansat de cancer care rămâne fatal, iar noi tratamente sunt urgent necesare. În unul dintre cele mai mari studii de acest gen, cercetătorii au examinat 427 de biopsii de la 245 de pacienți cu mCRPC în două cohorte independente.
Ei au descoperit că pacienții cu niveluri mai ridicate de BCL2 aveau o supraviețuire generală semnificativ mai scurtă din momentul diagnosticului de mCRPC, de 20,4 luni comparativ cu 53,0 luni.
În a doua cohortă, au observat o diferență semnificativă în răspunsul la tratamentele hormonale obișnuite, în funcție de nivelul proteinei BCL2. Nivelul PSA – un marker al cancerului de prostată – a scăzut cu mai mult de 50% la doar 12,5% dintre cei cu niveluri ridicate de BCL2, comparativ cu 47,6% dintre pacienții cu expresie mai scăzută a BCL2. Supraviețuirea generală din momentul începerii terapiei a fost, de asemenea, foarte diferită: 9,7 luni pentru cei cu niveluri ridicate de BCL2, comparativ cu 24,3 luni.
Totuși, cercetătorii nu au găsit nicio diferență în supraviețuirea generală sau în răspunsul PSA atunci când cancerele au fost tratate cu chimioterapia docetaxel, sugerând că acesta ar putea fi un tratament mai benefic decât terapia hormonală pentru pacienții cu niveluri ridicate de BCL2.
În laborator, echipa a încercat să vizeze BCL2 și a observat cel mai bun răspuns antitumoral în celule atunci când au țintit întreaga „familie” de proteine BCL2 – BCL2, BCLXL și MCL1 – datorită interacțiunilor dintre aceste proteine în organism. Cercetătorii sugerează că în cazul oamenilor ar fi necesare tehnologii de livrare a medicamentelor, cum ar fi conjugatele anticorp-medicament, care să vizeze în mod specific celulele canceroase, protejând țesutul sănătos, pentru a ținti în siguranță aceste trei proteine împreună.
Dr. Adam Sharp, liderul Grupului de Terapie Translațională la The Institute of Cancer Research din Londra și consultant onorific în oncologie medicală la The Royal Marsden NHS Foundation Trust, a declarat:
„Avem nevoie urgentă de noi tratamente care să ajute la îmbunătățirea calității și duratei de viață pentru pacienții care trăiesc cu cancer de prostată avansat. Rezultatele noastre au arătat o mare disparitate în rezultate pentru persoanele ale căror cancere au niveluri ridicate de proteina BCL2, iar cancerele lor răspund mai puțin bine la terapiile hormonale decât altele. Cercetările suplimentare ar putea oferi dovezi pentru planuri de tratament mai personalizate, deoarece aceste cancere ar putea răspunde mai bine la docetaxel decât la enzalutamidă sau abirateron.”
Profesorul Johann de Bono, profesor de medicină experimentală a cancerului la The Institute of Cancer Research, Londra, a adăugat că dacă țintirea BCL2 se dovedește eficientă în studiile clinice, pacienții cu cancer de prostată avansat ar putea beneficia de tratamente mai personalizate.
Sursă foto: Shutterstock.