Caz revoltator la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare. Un tânăr a fost lăsat să moară în condiții inumane

La doar 18 ani, Valentin Câmpeanu și-a petrecut ultimele zile într-un pat fără lenjerie, într-o cameră neîncălzită a Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, unde personalul medical a refuzat să-l hrănească sau să-i administreze vreun tratament de fricv să nu contacteze HIV.

Tânăr lăsat să moară într-o încăpere de spital neîncălzită, fără mâncare și tratament

Valentin Câmpeanu, un tânăr orfan de 19 ani, cu dizabilităţi intelectuale, infectat cu HIV, a decedat în condiţii suspecte în 2004 în Spitalul de Psihiatrie de maximă siguranţă de la Poiana Mare.

Tânărul s-a născut la 15 septembrie 1985. Nu i se știa tatăl, iar mama l-a abandonat la naștere. Și-a petrecut primii cinci ani la un orfelinat. În 1990, Valentin a fost depistat ca seropozitiv, ulterior medicii l-au diagnosticat și cu „întârziere mintală profundă”. A fost apoi plimbat dintr-o instituție în alta, timp în care a dezvoltat și afecțiuni specifice virusului HIV: tuberculoză, hepatită și pneumonie.

Recomandări

Cine sunt pensionarii care ar putea fi nevoiți să dea banii înapoi după recalculare

Părinții români cărora le-au murit copiii vor primi gratuit 10 ședințe de consiliere psihologică

Valentin și-a petrecut ultimele zile de viață transferat de patru ori între trei instituții care nu voiau să se ocupe de el: centrul de plasament nr. 7 din Craiova, unde locuise până la 18 ani, unitatea medico-socială Cetate și Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare. Decizia transferului s-a luat de fiecare dată fără ca el să fie întrebat, consultat ori să aibă reprezentare juridică.

Moartea sa, ignorată de sistem ani la rând

În 2004, când Valentin a fost găsit într-o stare de degradare fizică și psihică avansată, nu i s-a oferit niciun ajutor. Motivul? Personalul medical se temea să nu se infecteze cu HIV!

Înainte de moarte, echipele de monitorizare au găsit condiții șocante la Spitalul Poiana Mare, unde zeci de alți pacienți au murit de frig și malnutriție. Însă, în cazul lui Valentin, spitalul a refuzat să facă autopsia necesară, considerând că decesul nu a fost suspect, deși circumstanțele ridicau mari semne de întrebare.

La zece ani de la decesul său, în 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România pentru tratamentul inuman la care a fost supus tânărul. Aceasta a fost prima dată când un ONG, Centrul de Resurse Juridice, a reușit să reprezinte un tânăr cu dizabilități într-un caz împotriva unui stat.

Sentința CEDO a adus o rază de speranță pentru mii de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului român, dar schimbările în sistem rămân limitate.