Mezelurile produse în perioada comunistă reprezentau un pericol real pentru sănătatea populației. Utilizarea unor ingrediente de calitate îndoielnică și lipsa controlului asupra procesului de producție au dus la apariția unor produse alimentare nesănătoase și potențial dăunătoare.
Astăzi, consumatorii au la dispoziție o gamă variată de produse alimentare de calitate, iar legislația în domeniu asigură un grad ridicat de protecție a sănătății publice.
Sorin Minea, președintele sindicatului Romalimenta, face lumină cu privire la salamurile vândute pe vremea comunismului. Acesta spune că produsele din acea perioadă erau mult inferioare celor din prezent. Tot el povestește că parizerul era preparat din resturi de oase de vită și plămâni de porc .
”Erau mai proaste. Deci, în comunism se folosea soia, una foarte proastă. Eu sunt medic veterinar și ultimele practici le-am făcut în abatoare și fabrici de preparate. Am văzut cum se făcea parizerul, ca să nu mai plângă nostalgicii.
Era din sfărâmături. Se băgau oasele de vită, se sfărâmau, se luai pielițele și măduva care făceau o pastă și se adăugau plămâni de porc. Deci, văzută de mine, cu ochii mei, nu povestită. E mult mai curat parizerul de acum.”, a explicat Sorin Minea pentru DC News.
Președintele sindicatului Romalimenta mai spune că unul dintre ingredientele folosite pe atunci la producția parizerului, este interzis în zilele noastre. Este vorba despre MDM, extrasul din carne de vacă. De asemenea, acesta mai afirmă și că produsul era unul local, neputând fii vândut în străinătate.
”Nu aveai cum să vinzi, plus că MDM – se numește acum extrasul ăla de carne de vacă, este interzis datorită vacii nebune – e interzis la ora actuală. Ăla era un produs foarte slab calitativ. Plămânul de porc e o chestie cu cântec.
Era un produs foarte slab calitativ, dar negăsindu-se, îl cumpărai. Șunca Muntenia era o șuncă gen șunca presată, făcută cu 80% soia – una mare, bucăți mari de soia – și vagi urme de carne”, a mai declarat el.
Citește și: PERICOLUL din mezelurile feliate. Ce simptome ai dacă sunt contaminate cu bacterii
Pentru a reduce costurile de producție, în mezeluri erau adăugate cantități mari de soia, făină și alți aditivi, în detrimentul cărnii. Aceste ingrediente nu numai că reduceau valoarea nutritivă a produsului, dar confereau și o textură și un gust specifice, adesea artificiale.
Pentru a prelungi termenul de valabilitate și a îmbunătăți aspectul produselor, se foloseau o varietate de conservanți și coloranți, multe dintre ele fiind interzise astăzi datorită efectelor lor negative asupra sănătății.
Unul dintre cele mai șocante dezvăluiri a fost utilizarea unui adeziv industrial în producția de mezeluri. Acest adeziv, cu proprietăți liante puternice, era folosit pentru a lega diferitele componente ale produsului finit, dându-i o anumită consistență. Cu toate acestea, acest adeziv conținea substanțe chimice toxice, care pe termen lung puteau avea efecte negative asupra sănătății.
Consumul pe termen lung al acestor mezeluri a avut, cu siguranță, consecințe negative asupra sănătății populației, incluzând:
Unele dintre substanțele chimice utilizate în producția de mezeluri au fost asociate cu un risc crescut de cancer.
Aditivii și conservanții pot irita sistemul digestiv și pot provoca diverse afecțiuni, precum diaree, constipație sau balonare.
Substanțele chimice și aditivii pot provoca reacții alergice la anumite persoane.
În prezent, legislația alimentară este mult mai strictă, iar producătorii de alimente sunt obligați să respecte norme riguroase privind compoziția și siguranța produselor. Utilizarea substanțelor chimice periculoase în producția alimentară este interzisă, iar controlul asupra calității alimentelor este mult mai riguros.
Sursă foto: Shutterstock.