Trăim mai mult decât bunicii și străbunicii noștri, dar în același timp riscăm ca atunci când vom ieși la pensie să nu mai aibă cine să susțină sistemul, avertizează specialiștii.
„În Europa vedem chiar mai puternic decât la noi și este mai vechi decât la noi, pentru că de multă vreme Europa a început să-și ia în serios denumirea de „bătrânul continent”. Este un bătrân continent acum la propriu, este cel mai vechi continent privind civilizația lumii.
Media de vârstă în Europa a ajuns la 44 de ani, și noi suntem tot acolo în acest moment, asta înseamnă că oamenii trăiesc mai mult, ceea ce este un fapt cât se poate de pozitiv, dar trăind și mai mult, beneficiză de pensie mai lungă, o perioadă în care apar, din cauza vârstei, și o serie de probleme medicale.
Deci și costurile vieții încep să fie mai mari, după o anumită vârstă, și asta înseamnă cheltuieli mai mari pentru sistemele medicale din toate țările europene, inclusive din România. În aceste condiții, posibilitatea ca durata de activitate să fie sporită devine o probabilitate de luat în calcul autoritățile din toată Europa, nu numai de la noi”, spune un reprezentant al Institutului Național de Statistică.
Ruxandra Paul, Profesor universitar și cercetător la Amherst College și cercetător la Universitatea Harvard, vede jumătatea plină a paharului: „Predau în prezent un curs despre ageism – prejudecata și discriminarea bazate pe vârstă, care îi vizează și pe cei mai batrâni, dar și pe cei mai tineri decât noi. În acest curs vorbim deseori despre faptul că trăim revoluția longevității. O excepțională realizare, de fapt, cu toate că e prezentată în termeni sumbri.
Umanitatea a muncit mult, a progresat enorm pentru a realiza această creștere a speranței de viață (de la 45-50 de ani la nivel global în anii 1950 până la peste 84 de ani în Japonia, peste 83 de ani în Franța, peste 81 de ani în Germania, peste 79 in SUA, aproape 76 în România, în prezent). S-a investit enorm în reducerea sărăciei, în cercetare în domeniul sănătății și al tehnicii medicale, precum și politic, în dezvoltarea ideii de drepturi și protecții sociale”, spune Ruxandra Paul.
În opinia specialistei, important este faptul că, după secole în care speranța de viață a fost una redusă, țările dezvoltate sunt cu precădere beneficiarele unei adevărate revoluții a logevității.
„Guvernele au dedicat resurse importante susținând persoanele vârstnice prin sisteme de pensii și alte politici publice pentru creșterea nivelului de trai și reducerea riscurilor (asigurări de sănătate, condiții de muncă, standarde de mediu și multe altele). Investițiile în cercetare și tehnologii inovatoare în domeniul medicinei au permis eradicarea multor boli înainte vreme incurabile. Oamenii trăiesc mai mult, sunt mai educați, mai sănătoși…
Creșterea economică are mereu ca efect creșterea speranței de viată și scăderea natalității. Nu mai este nevoie ca femeile să nască nu știu câți copii, ca în trecut, pentru a compensa faptul că unii vor muri de bolile copilăriei, pentru a-i pune la muncă în agricultura de subzistență sau, pur și simplu, pentru că nu existau mijloace de contracepție. Femeile au acces la educație și dreptul la muncă. Tinerii în general se preocupă mai mult de carieră, rămân în sistemul de educație mai mult timp și întemeiază familii mai târziu. Beneficiem cu toții de revoluția longevității. La urma urmei, cine nu își dorește o viață lungă și fructuoasă?”, încheie specialista.
Sursă foto: Shutterstock.