Cum ne ajută osteopatia în reducerea inflamațiilor și durerilor. Cristian Carîp: „Poate interveni în afecțiunile coloanei vertebrale, dar și în cele ale celorlalte articulații”

De formație medic, Cristian Carîp s-a specializat în domenii neconvenționale care permit o abordare globală și foarte personalizată a omului. Cu competențe acumulate și dezvoltate în domeniile de nutriție, osteopatie și medicină energetică chinezească, cu precădere în acupunctură, el abordează în lucrul cu pacienții principii holistice, care vizează atât sănătatea corporală, cât și pe cea psihică. În cele ce urmează, el oferă mai multe detalii despre ce este osteopatia și cum ne poate ajuta în reducerea inflamațiilor și durerilor accentuate cu precădere în anotimpurile mai reci.

Când ați știut că vă doriți să deveniți medic și ce v-a atras spre acest domeniu?

De ce am făcut medicina… Inițial, pentru psihiatrie; eram atras de complexitatea minților deviante. Geniile asociale mi se par dintotdeauna fascinante, de la Simion Stîlpnicul, la Charles Bukowski. Nebunia depinde însă de perspectivă, moment, context, de starea individuală. O durere de spinare poate ocupa spațiul psihic până la obnubilare și desocializare. Am ales medicina pentru studiul interacțiunii dintre schema psihică individuală și schema socială. Pe parcursul studiilor, mi-am dat seama de importanța schemei corporale, somatice. Ulterior, am inclus în raționament și schema energetică. Apoi, gândirea mea a urmat o logică simplă conform căreia baza rămâne schema corporală – de unde orientarea mea finală către medicina internă (și, deci, renunțarea la psihiatrie), care oferă privirea de ansamblu asupra funcționării corpului, în condiții obișnuite, fiziologice, dar și perturbatoare, patologice.

Practicați în continuare medicina internă?

Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este „da” și „nu”. Dacă vorbim de o activitate ca specialist în medicina internă, atunci e „nu”, însă, folosesc experiența din medicina internă la fiecare pacient. Cineva vine, de exemplu, cu dureri articulare (în definitiv, în viziunea publicului larg, cu asta se ocupa osteopatia). Este posibil să întreb despre analizele de sânge, cum ar fi nivelul acidului uric sau despre ciclul menstrual, unde e cazul. Poate părea surprinzător, dar mulți pacienți nu se autopercep ca pe niște mecanisme complexe, cu funcții integrate. Pe de altă parte, acele întrebări nu le fuseseră vreodată adresate, deși unii aveau în spate ani mulți (și grei) de consultații medicale. Ca să revin la întrebare, medicina internă este meseria mea de bază, ea conferă temei practicii mele.

Recomandări

2 băuturi care îți resetează organismul. Te ajută să nu mai mănânci prostii când ești stresat

Cele mai bune ceaiuri pentru pacienții cu boală celiacă. Ameliorează disconfortul și inflamațiile

Pe drumul formării dumneavoastră, v-ați orientat către abordări complementare, în domenii ca nutriția, osteopatia și medicina energetică chinezească – cu precădere, acupunctura. Ce ați constatat că lipsește din practica și studiul specializării de medicină internă, astfel încât ați accesat domeniile mai sus amintite?

Diversitatea și rafinarea punctelor de vedere – acestea consider că lipseau.

Mă explic: „suntem ceea ce mâncăm” este un principiu unanim acceptat. Nutriția nu poate lipsi din abordarea pacientului. Pe de altă parte, o dovadă de o actualitate dramatică este prezența nanoparticulelor de plastic în celulele noastre, iar acest lucru depășește discuția despre nutrienți. Un studiu, publicat în septembrie 2022, arăta că prezența respectivelor particule modifică, în mod semnificativ, metabolismul celulelor noastre hepatice și pulmonare. Plasticul ajunge în celulele din hrană și băutură.

Am menționat mai devreme schema energetică a corpului. Noțiunea de energie este omniprezentă în fiziologie, dar lipsește din abordarea terapeutică occidentală. Medicina orientală o consideră parte integrantă a structurii și funcționării organismului. Iată, de exemplu: o entorsă reprezintă o leziune de părți moi periarticulare, mușchi, tendoane, ligamente, dar și un obstacol în calea liberei circulații a energiei pe traseele locale. Aceste trasee, denumite meridiane, sunt conectate cu organele interne și participă la buna lor funcționare. Consider, prin urmare, că includerea aspectului energetic, în practica mea, constituie o „armă” suplimentară, în combaterea bolii.

Cât despre osteopatie, principiul ei călăuzitor este acesta: „fiecare lucru la locul său, în deplină libertate de mișcare, față de țesuturile vecine”. Libertatea individuală și limitele sale, în planul biologic (așa cum ar trebui să fie și la nivel social!), este garanția bunei funcționări individuale și colective. Osteopatia redă țesuturilor poziționarea inițială și permite o exersare armonioasă a funcțiilor. Astfel, ea restaurează fluxurile energetice.

Aspectele acestea sunt complementare abordării medicale „clasice”. La bază, am menținut elementul material, somatic; pentru ca un lucru să-și găsească locul și utilitatea, el trebuie să existe concret. Așadar, revin neîncetat la anatomie și fiziologie. În acest sens, sunt absolut de acord cu termenul „complementar”, folosit de dumneavoastră.

Ce este osteopatia și când devine important să ne îndreptăm spre ea? Căror patologii se adresează, cu precădere?

În țara noastră, osteopatia este o ramură medicală insuficient dezvoltată și mediatizată – merită discutat. Osteopatia poate fi practicată pe trei planuri: structural, visceral și cranian. În structural, osteopatia redă armonie sistemului musculo-scheletic. Practica viscerală face același lucru, la nivelul organelor interne.  Osteopatia craniană acționează asupra articulațiilor dintre oasele craniului care, deși extrem de puțin mobile, vin în contact direct cu meningele – membrana care protejează creierul, și cu lichidul cefalo-rahidian, care îl hrănește. Beneficiile practicii osteopatice se observă în afecțiunile somatice corespunzătoare, referitoare la „carcasă”, dar și în multe dezechilibre interne sau psihice. Subliniez aspectul „complementar” al osteopatiei față de medicină. Practicianul osteopat trebuie să cunoască anatomia și funcția structurilor pe care acționează, trebuie să știe să solicite și să interpreteze clinic un bilanț sanguin ori niște rezultate de imagistică. Oricum, el trebuie să țină cont de avizul medicului, în cazul în care medicul și osteopatul nu sunt una și aceeași persoană.

Când apelăm la osteopatie?

Exemplul comun îl constituie afecțiunile osteo-articulare, cu precădere cele cronice, zise „degenerative”, reunite sub termenul profan de „reumatisme”. Osteopatia poate interveni în afecțiunile coloanei vertebrale, dar și în cele ale celorlalte articulații, până la cele mai mici – cele de la mâini sau picioare. Poate fi de un mare ajutor, în cadrul recuperării medicale post-traumatice sau post-chirurgicale, poate scurta semnificativ durata de recuperare și ameliora confortul pacientului. Acest lucru este important nu doar pentru binele pacientului, ci și pentru diminuarea sarcinii de muncă a personalului medical; în plus, costurile individuale și sociale legate de recuperare se reduc.

Tratamentul durerii constituie o indicație majoră. Durerea este rezultatul unor leziuni tisulare, precum și al unei stagnări sau epuizări energetice. Prin armonizarea țesuturilor, osteopatia permite reluarea fluxurilor energetice, limitarea inflamației și, în consecință, diminuarea sau dispariția durerii.

Tehnicile osteopatice s-au dovedit eficiente în tratarea stresului, a insomniei, a depresiei. Poate fi utilizată osteopatia craniana, dar,  uneori, o armonizare a schemei corporale, somatice, poate duce la ameliorări spectaculoase în funcționarea psihică. Abordarea psiho-somatică a fost motivul care m-a determinat să colaborez cu Clinica Sens, eu adăugând specializărilor existente și dimensiunea energetică a practicii mele.

Ne afectează mai mult sezonul rece în tulburările musculo-scheletale? De ce?

Modificările climatice influențează starea de sănătate; cu precădere, funcționarea aparatului musculo-scheletic. Aici, însă, explicația se află, mai degrabă, în medicina energetică orientală: corpul nostru posedă un nivel energetic de suprafață, destinat apărării împotriva agresiunilor exterioare. Această energie, „wei qi”, este în conexiune cu energia care circulă prin meridiane și cu cea a organelor interne. Schimbările drastice de temperatură, curenții de aer, umiditatea solicită energia de suprafață și provoacă o stagnare sau epuizare a ei. Primele structuri somatice care suferă sunt cele superficiale, acea „carcasă” de care pomeneam mai înainte. De unde durerile articulare, cele musculare, crampele, lipsa de tonus. Osteopatia poate realiza mobilizarea structurilor și repunerea lor în poziții armonioase, unele față de celelalte, ceea ce favorizează fluxurile energetice și permite reechilibrarea funcțională. Influențele meteorologice nu pot fi evitate, dar tehnicile energetice și osteopatice pot spori rezistența organismului și, de asemenea, ameliorează sau elimină efectele nedorite.

De ce contraindicații (legate de sănătate, tip și grad de patologie, diagnostic etc.) ar trebui să ținem cont atunci când apelăm la astfel de proceduri?

Contraindicațiile sunt puține. Principala ar fi leziunea osoasă sau articulară majoră, cum ar fi: hernia de disc ajunsă în stadiul în care comprimă măduva spinării, fisura sau fractura osoasă, ruptura musculară sau ligamentară. Am insistat deja pe necesitatea ca practicianul să recunoască acest tip de leziuni grave și să le lase în seama medicului de specialitate. O altă contraindicație o constituie bolile sau tratamentele care alterează capacitatea de coagulare a sângelui. Osteopatia este o practică manuală, corporală; nu pot fi evitate presiunea sau frecarea care ar putea antrena sângerare. O altă limitare este prezența leziunilor osoase de tip canceros. Aici, osteopatia blândă poate fi deosebit de folositoare în tratamentul durerii, dar practicianul trebuie să fie foarte conștient de fragilitatea țesuturilor manipulate.

Câteva mituri și adevăruri privind osteopatia, întâlnite în lucrul cu pacienții?

Un răspuns scurt ar fi acela că osteopatia atotputernică este un mit; eficacitatea osteopatiei, în complementaritatea actului medical, este o realitate.

Mitul substituirii medicinei prin osteopatie – sau prin orice altă metoda de tratament alternativ, constituie un pericol considerabil pentru pacient. Patologii frecvente și grave,  cum ar fi bolile cardio-vasculare, diabetul, obezitatea, sunt în afara câmpului de acțiune al osteopatiei. Este adevărat, însă, că osteopatia poate contribui la prevenție. Recuperarea post-traumatică sau post-chirurgicală constituie situații în care, printr-o abordare corectă osteopatică, se poate evita apariția unor sechele sau complicații, cu urmări pe terme lung.

Un alt mit ar fi acesta: „osteopatia poate rezolva orice problema osteo-articulară„. Este greșit. Deformările articulare sau de coloană vertebrală, instalate de ani (uneori, zeci de ani!), nu pot fi remediate prin tehnici osteopatice. Singura soluție, deocamdată, în aceste cazuri, este chirurgia – opțiune ce trebuie bine cântărită, ea nefiind lipsită de riscuri. Este adevărat că osteopatia poate ameliora semnificativ durerea și limitarea mobilității, poate întârzia sau chiar evita intervenția chirurgicală.

Aș adăuga mitul întreruperii unor tratamente medicamentoase, ca urmare a ședințelor osteopatice. Vizitele la osteopat nu vor duce la întreruperea administrării de medicamente,  dar pot permite reducerea dozelor și sporirea eficacității. Pornind de la aceasta premiză, în situații speciale, cum sunt consumul de antiinflamatorii sau de produse contra durerii, da, există posibilitatea unei înlocuiri prin ședințe de osteopatie. Nicidecum nu poate fi o exigență, nici o promisiune inițială.

Referitor la eficacitatea pe termen lung a osteopatiei, mitul spune „am fost și s-a rezolvat”. Rareori este posibil așa ceva. Ședințele de osteopatie trebuie să fie urmate cu regularitate, chiar și după încetarea simptomelor inițiale. Două exemple banale: durerile „reumatice”, care revin la fiecare sezon rece, umezeală, la schimbările bruște de vreme (cum avem, din ce în ce mai des, în perioada actuală). Acest tip de durere nu dispare odată pentru totdeauna, indiferent de măiestria osteopatului consultat. O programare cât mai rapidă la terapie permite rezultate optime.

Cealaltă situație extrem de frecventă o reprezintă durerile articulare generate de lucrul la birou, în fața ecranului, cu mâna pe mouse. Acest tip de activitate este, de regulă, repetitiv și prelungit. Osteopatia ajută, dar durerile revin neîncetat. Originea lor se află în însăși poziția de lucru și în solicitarea permanentă a acelorași articulații și lanțuri musculare. Soluția ar fi abandonarea postului de lucru, ceea ce este practic imposibil. În plus față de ostopatie, adoptarea unui scaun confortabil clasic – cu picioare, nu cu rotile – poate reduce surprinzător durerile, mai ales cele lombare. Explicația e simplă: nu suntem concepuți pentru a ne deplasa mișcând din fund, pe o suprafață mobilă. Un scaun fix poate părea incomod, dar ne obligă să deplasăm fundul și suportul pe care este așezat, prin mișcări fiziologice, acceptabile de către articulații și coloană.

Închei cu mitul fragilității noului-născut și a copilului. Copiii mici pot beneficia de tehnicile osteopatiei, dar trebuie un practician cu experiență. Tehnicile în sine nu prezintă niciun pericol, executarea lor trebuie adaptată la morfologia copilului. Cine a asistat la o naștere poate înțelege că scheletul nou-născutului este suplu, nu neapărat și fragil.

Foto: shutterstock