Pierderea treptată a poftei de mâncare la persoanele în vârstă, cunoscută sub denumirea de hiporexie, este o afecțiune comună, dar prea des ignorată. Deși poate părea un simptom natural al procesului de îmbătrânire, hiporexia afectează aproximativ 30% dintre persoanele trecute de 70 de ani și poate avea consecințe grave asupra sănătății fizice și mentale, dacă nu este tratată corespunzător.
Hiporexia este definită ca o scădere semnificativă a apetitului, deseori însoțită de o reducere a cantității și diversității alimentelor consumate. Spre deosebire de tulburările alimentare cunoscute, precum anorexia, hiporexia nu este cauzată de o teamă de îngrășare sau de factori psihologici similari, ci de o combinație complexă de modificări fiziologice și emoționale asociate îmbătrânirii.
Dr. Federico Cuesta, șeful secției de Geriatrie de la Spitalul Clinic San Carlos din Madrid, explică faptul că înaintarea în vârstă vine cu o serie de schimbări biologice. Acestea includ:
Atunci când hiporexia este lăsată netratată, impactul asupra sănătății poate fi devastator. Printre cele mai frecvente complicații se numără:
În plus, hiporexia poate agrava afecțiunile cronice preexistente. De exemplu, pacienții cu diabet pot întâmpina dificultăți în menținerea glicemiei în limite normale, iar cei cu insuficiență cardiacă pot suferi decompensări rapide.
„Fragilitatea asociată hiporexiei transformă pacienții în prizonieri ai propriului corp. Pierderea mobilității și dependența de alții devin inevitabile în lipsa unei intervenții rapide,” avertizează dr. Carmen Aragón, expert în nutriție și geriatrie.
Managementul hiporexiei necesită o abordare multidisciplinară, care să combine intervențiile medicale, nutriționale și sociale. Printre măsurile recomandate de specialiști se numără:
Este important ca dieta să fie adaptată nevoilor nutriționale ale persoanei, dar și preferințelor alimentare pentru a încuraja consumul. Alimentele bogate în calorii și proteine de înaltă calitate sunt esențiale, iar mesele mici și frecvente pot fi mai ușor de tolerat.
Identificarea problemelor de sănătate care contribuie la pierderea apetitului este crucială. Acest lucru poate implica tratamentul bolilor cronice, ajustarea medicației sau adresarea problemelor de deglutiție.
O viață socială activă poate avea un impact pozitiv asupra stării de spirit și poate încuraja apetitul. Mesele luate în compania familiei sau prietenilor sunt mai atractive decât cele solitare.
Activitatea fizică ușoară, cum ar fi plimbările sau exercițiile adaptate, stimulează pofta de mâncare și contribuie la menținerea masei musculare.
În cazurile severe, suplimentele proteice sau vitaminice pot fi introduse pentru a preveni malnutriția.
Deși pierderea apetitului poate părea un aspect banal al procesului de îmbătrânire, aceasta nu trebuie ignorată. Hiporexia este un semn că organismul nu mai poate funcționa optim și necesită intervenții specifice. A acorda atenția necesară acestei afecțiuni poate preveni complicațiile grave și poate îmbunătăți considerabil calitatea vieții persoanelor în vârstă.
Sursă – https://cuideo.com/blog/perdida-apetito-tercera-edad/
Sursă foto – zelmab/ Envato