Crăciunul, una dintre cele mai iubite și așteptate sărbători creștine, este celebrat în fiecare an pe 25 decembrie, marcând nașterea lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, data exactă a nașterii Mântuitorului nu este menționată în Biblie, iar mulți istorici sunt de acord că alegerea acestei zile are mai degrabă o semnificație simbolică și culturală decât una strict istorică.
Primii creștini nu acordau o importanță deosebită zilei de naștere a lui Iisus, concentrându-se mai mult pe evenimentele pascale – patimile, moartea și învierea sa. Abia în secolul al II-lea au apărut primele tentative de a marca nașterea lui Hristos, dar fără o dată unanim acceptată.
Istoricii sugerează că nașterea lui Iisus ar fi avut loc primăvara sau toamna, în timpul sezonului când păstorii stăteau afară cu turmele lor, un detaliu menționat în Evanghelia după Luca. Totuși, alegerea lunii decembrie și a zilei de 25 pentru sărbătorirea Crăciunului nu are o bază scripturistică, ci este legată de contextul cultural și religios al Imperiului Roman.
Una dintre cele mai influente teorii pentru stabilirea Crăciunului pe 25 decembrie este asociată cu tradițiile păgâne din Roma antică. În această perioadă, romanii sărbătoreau Saturnalia, un festival dedicat zeului Saturn, care includea festinuri, schimburi de cadouri și o atmosferă generală de bucurie. Tot pe 25 decembrie avea loc sărbătoarea Sol Invictus („Soarele Neînvins”), care celebra revenirea luminii după solstițiul de iarnă și începutul zilelor mai lungi.
În secolul al IV-lea, sub domnia împăratului Constantin, care adoptase creștinismul ca religie oficială, Biserica din Roma a stabilit data Crăciunului pe 25 decembrie. Alegerea datei nu a fost întâmplătoare – această decizie ar fi avut un scop strategic: creștinismul putea astfel să înlocuiască treptat tradițiile păgâne fără a elimina complet obiceiurile populare. Astfel, Crăciunul a fost integrat ca o sărbătoare a luminii divine, reflectând simbolismul nașterii lui Iisus Hristos ca „Lumina lumii”.
În partea estică a Imperiului Roman, mulți creștini au continuat să celebreze nașterea lui Hristos pe 6 ianuarie, zi în care se marchează și Boboteaza. Această dată este încă respectată de unele biserici ortodoxe, cum ar fi cea armeană. Abia în secolul al IX-lea, Crăciunul a devenit o sărbătoare creștină importantă la nivel global, acceptată de majoritatea confesiunilor.
Indiferent de originile sale istorice, Crăciunul rămâne o sărbătoare a speranței, a iubirii și a solidarității. Alegerea lunii decembrie, un moment al anului marcat de întuneric și frig în emisfera nordică, accentuează simbolul luminii divine care învinge întunericul. Pentru creștini, sărbătoarea marchează începutul unei noi ere prin venirea Mântuitorului, iar tradițiile asociate Crăciunului, precum decorarea bradului, colindele și mesele festive, reflectă această bucurie universală.
Sursă foto – Kira_Yan / Envato