Placenta este un organ vital pentru bebeluș în timpul sarcinii, asigurându-i un aport optim de oxigen și substanțe nutritive necesare creșterii și dezvoltării acestuia. Totodată, are și rol de barieră împotriva toxinelor, placenta filtrând toate substanțele nocive.
În mod natural, pe măsură ce sarcina evoluează, placenta trece printr-un proces gradual de maturizare, care presupune acumularea unor depozite de calciu. Această calcifiere este considerată normală în ultimele săptămâni de sarcină, dar atunci când apare prematur, poate ridica anumite riscuri pentru sănătatea fătului.
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, explică pe larg care sunt cauzele, simptomele și riscurile calcifierii placentei, dar și modalitățile prin care poate fi prevenită această problemă.
În funcție de etapa sarcinii, placenta are mai multe grade de maturare. Până la 30 de săptămâni, placenta se consideră că are gradul 0 de calcifiere, între 31 și 32 de săptămâni – începe gradul I, la 36-37 de săptămâni ajunge la gradul II, iar gradul III apare în jurul săptămânii 38 de sarcină, când organismul se pregătește de naștere.
Atunci când calcifierea de grad III este depistată mai devreme de săptămâna 37 de sarcină, vorbim despre „îmbătrânirea” prematură a placentei sau insuficiență placentară, situație care poate implica anumite riscuri.
Chiar dacă îmbătrânirea placentară este un fenomen natural spre finalul sarcinii, există factori care pot grăbi acest proces. Printre aceștia se numără:
Insuficiența placentară poate să mai apară și ca efect secundar în dezlipirea de placentă, mai ales după luna a șaptea de sarcină.
Riscul apariției acestei afecțiuni foarte devreme în sarcină este acela de a furniza fătului oxigen și nutrienții necesari dezvoltării fătului din ce în ce mai puțin, punându-i viața în pericol. Astfel, bebelușul nu ia în greutate așa cum ar trebui și va avea la naștere o greutate mult mai mică decât în mod normal.
Există însă și cazuri când bebelușul nu mai primește suficient oxigen și se sufocă sau dezvoltă diverse probleme grave de sănătate. În funcție de vârsta acestuia, poate fi necesară inducerea travaliului și efectuarea de urgență a operației cezariană, pentru a scoate fătul dintr-un mediu care a devenit periculos pentru el.
Din păcate, nu există simptome foarte evidente ale calcifierii placentei, dar prezența grețurilor foarte intense precum și lipsa poftei de mâncare sunt manifestări ce ar trebui să dea de gândit gravidei și să se prezinte la medicul care-i urmărește sarcina.
De asemenea, unele femei pot observa o scădere a activității fătului (mișcări fetale reduse sau absente), mai ales dimineața sau în ultimele săptămâni de sarcină. În cazuri rare, pot apărea sângerări vaginale, dureri abdominale inexplicabile sau disconfort lombar.
De foarte multe ori, calcifierea placentei este detectată în timpul ecografiilor de rutină, măsurând grosimea placentei.
Insuficiența placentară nu poate fi vindecată, dar gravida va fi atent monitorizată pe toată perioada sarcinii, pentru a depista la timp orice eventuală complicație și pentru a se interveni prompt la nevoie.
Adoptarea unui stil de viață sănătos este esențială pentru reducerea riscului de calcifiere placentară.
În acest sens, se recomandă renunțarea la fumat și alcool, consumul de alimente bogate în vitamine, antioxidanți și substanțe nutritive, administrarea de suplimente (la recomandarea medicului), evitarea stresului și efectuarea controalelor regulate pentru depistarea precoce a oricăror anomalii.
Prin monitorizare medicală atentă, tratament corespunzător pentru afecțiunile preexistente și adoptarea unui stil de viață sănătos, majoritatea complicațiilor pot fi prevenite sau gestionate. În situațiile mai grave, intervențiile medicale prompte, precum inducerea travaliului și nașterea prin cezariană, sunt esențiale pentru a asigura o evoluție favorabilă a sarcinii.
Foto: shutterstock