La ce vârstă „ne transformăm”, de fapt, în părinții noștri. Cercetătorii au găsit răspunsul

Fenomenul de a deveni „ca părinții noștri” este un subiect fascinant și a stârnit multă curiozitate în cercetările din domeniul psihologiei și sociologiei. În mod surprinzător, cercetările sugerează că această „transformare” nu se întâmplă doar pe baza influenței educaționale sau a comportamentului în familie, ci și din punct de vedere biologic și psihologic.

Când ne transformăm în părinții noștri și de ce se întâmplă asta?

Cercetătorii au descoperit că acest proces are loc, de obicei, în jurul vârstei de 33-35 de ani, dar poate varia semnificativ în funcție de experiențele de viață și contextul individual. Acesta este momentul în care mulți oameni observă că încep să adopte comportamente, atitudini sau obiceiuri care le amintesc de părinții lor.

Pe măsură ce devenim mai responsabili și începem să ne construim propriile familii sau cariere stabile, observăm că începem să adoptăm comportamentele și valorile părinților, fie din dorința de a le imita, fie pentru a le integra în propriile noastre alegeri de viață.

Recomandări

Ce spune job-ul tău despre sănătatea ta mentală

Cum să depășești „Blue Monday” și să îți îmbunătățești starea de bine? Ne spune LifeCoach Alina…

Această transformare nu este doar un proces emoțional, ci și biologic, influențat de maturizarea creierului și de contextul social în care trăim, care ne face să preluăm trăsături, obiceiuri și chiar reacții emoționale asemănătoare cu ale părinților, reflectând, astfel, o continuitate a educației și a experiențelor de viață.

Ce comportamente observăm adesea că le „moștenim” de la părinți?

• Obiceiuri de zi cu zi: De exemplu, obiceiul de a face cumpărături într-un anumit mod, rutină de curățenie, stilul de a găti sau preferințele alimentare.
• Valori și opinii: Opiniile legate de educație, religie, politică sau relațiile interumane pot fi transmise inconștient de părinți.
• Reacții emoționale și stiluri de comunicare: La vârsta adultă, mulți oameni descoperă că au reacții emoționale asemănătoare cu cele ale părinților lor în situații de stres, conflict sau bucurie.
• Comportamente legate de îngrijirea de sine: Obiceiuri legate de somn, alimentație, exerciții fizice sau igiena personală sunt adesea moștenite din familie.

Cum afectează acest fenomen relațiile?

Transformarea treptată în „părinții noștri” nu este întotdeauna o schimbare negativă, dar poate avea impacturi diferite asupra relațiilor. De exemplu:

• În relațiile de cuplu, poate apărea un sentiment de „casnicie” sau de stabilitate pe care nu l-ai simțit înainte, iar partenerii pot ajunge să-și asume roluri complementare similare cu cele ale părinților lor.
• În relațiile parentale, devii mai conștient de ceea ce ai învățat de la părinți și de cum vrei să aplici aceste lecții în creșterea propriilor copii.

FOTO: Shutterstock