Chirurgia estetică a devenit din ce în ce mai accesibilă și populară în ultimii ani, pe măsură ce tot mai mulți pacienți aleg să îmbunătățească aspectul fizic și să își câștige încrederea în sine. Aceasta include o gamă largă de intervenții, de la ridicarea pleoapelor, la mărirea sânilor și liposucție, toate menite să adreseze diferite nevoi estetice.
Dr. Marian Simion, unul dintre cei mai renumiți chirurgi estetici din România, subliniază importanța unei consultații detaliate înainte de orice intervenție, pentru a înțelege pe deplin riscurile și beneficiile fiecărei proceduri.
Printre cele mai populare proceduri de chirurgie estetică se numără rinoplastia (corectarea formei nasului), liftingul facial (pentru estomparea semnelor de îmbătrânire) și liposucția (pentru eliminarea depozitelor de grăsime localizată). Aceste proceduri pot adresa diferite aspecte fizice, dar vine cu propriile riscuri, inclusiv infecții, cicatrici vizibile, și reacții la anestezie.
Intervențiile de medicină estetică se împart în două mari categorii: minim invazive și chirurgicale.
Printre cele mai populare și cerute intervenții minim invazive se numără: botoxul (toxina botulinică), augmentarea cu acid hialuronic, mezoterapia și PRP (plasma bogată în trombocite). Aceste proceduri sunt preferate de pacienți datorită faptului că nu necesită incizii mari și au timpi de recuperare scurți.
În schimb, intervențiile chirurgicale sunt mai complexe și presupun un timp de recuperare mai lung. Printre cele mai cerute intervenții chirurgicale se numără cele destinate zonei sânilor, cum ar fi augmentarea mamară, augmentarea și ridicarea sânilor (mastopexie) sau mastopexia fără implant. De asemenea, intervențiile pentru conturul corporal sunt foarte populare, precum lipoaspirația, abdominoplastia și liftingul de coapse.
La nivelul feței, intervențiile chirurgicale cele mai solicitate sunt rinoplastia și liftingul facial. Deși ambele sunt extrem de apreciate pentru îmbunătățirea aspectului fizic, rinoplastia este, de regulă, mai cerută decât liftingul facial, având în vedere că modificarea formei nasului poate adresa o problemă estetică semnificativă pentru mulți pacienți.
Complicațiile ce pot apărea în urma intervențiilor chirurgicale cu anestezie generală sunt importante de luat în considerare, mai ales în cazul operațiilor de augmentare mamară și mastopexie.
În cazul augmentării mamare, pot apărea complicații precum dehiscenta (deschiderea inciziei), serom (acumularea de lichid sub piele) sau necroza țesuturilor. Acestea sunt riscuri asociate cu procesul de vindecare și pot afecta aspectul și funcționarea normală a sânilor.
La operațiile de mastopexie (cu sau fără implanturi), un risc major este reprezentat de necroza țesuturilor, în special a țesutului areolar. De asemenea, există riscul de dehiscenta (desfacerea marginilor inciziilor) sau de necroza tisulară în zonele operate. După o astfel de intervenție, la aproximativ un an, poate fi necesară o nouă procedură chirurgicală pentru excizia țesuturilor care s-au lăsat (ptoză), întrucât orice procedură de ridicare a sânilor, cum ar fi mastopexia, poate fi urmată de o anumită ptoză suplimentară în timp.
Aceste complicații sunt rare, dar pot apărea, iar consultarea atentă cu un chirurg experimentat este esențială pentru minimizarea riscurilor și asigurarea unui rezultat cât mai bun.
La operația de lipoaspirație, există riscul apariției unui serom, care este un lichid ce se adună sub piele, de obicei în zona unde a fost îndepărtată grăsimea. Acesta poate provoca umflături și necesită o perioadă mai lungă de vindecare. În unele cazuri, seromul poate duce la formarea de aderențe între straturile de țesuturi, ceea ce poate influența negativ forma și conturul zonei tratate. Aceste aderențe pot provoca deformări ale planurilor anatomice, iar în final aspectul estetic al zonei poate avea de suferit.
Pentru a preveni apariția seromului și a complicațiilor asociate, este important ca pacienții să urmeze recomandările postoperatorii, cum ar fi purtarea unei fâșii de compresie și efectuarea unor controale periodice pentru a monitoriza evoluția procesului de vindecare. Un chirurg experimentat va lua măsuri pentru a minimiza riscurile și a asigura un rezultat estetic optim.
În cazul abdominoplastiei, unul dintre riscurile majore este sângerarea postoperatorie, care poate necesita o reintervenție de urgență pentru oprirea hemoragiei. Alte complicații posibile includ dehiscenta (desfacerea țesuturilor) și necroza țesuturilor, care pot afecta procesul de vindecare și rezultatele finale ale intervenției.
După o abdominoplastie, pacienții care au suferit o scădere masivă în greutate pot întâmpina o altă problemă: tesuturile abdominale devin laxe, lipsindu-le de elasticitate, ceea ce poate duce la formarea unui nou exces de piele. De obicei, acest exces este mult mai mic decât cel dinainte de intervenție, dar poate necesita o nouă procedură chirurgicală aproximativ un an mai târziu pentru a îmbunătăți și mai mult conturul abdominal. Acest lucru se întâmplă deoarece pielea, în urma pierderii semnificative de greutate, nu mai are capacitatea de a se adapta perfect la noile forme ale corpului.
Este esențial ca pacienții să fie conștienți de aceste riscuri și să urmeze cu strictețe recomandările postoperatorii pentru a maximiza șansele de succes și a reduce riscurile de complicații.
Citește și: Blefaroplastia explicată de Dr. Marian Simion: Cum obții un look tineresc și revitalizat în jurul ochilor
FOTO: Shutterstock