În timpul sarcinii, corpul femeii trece printr-o serie de schimbări fizice și hormonale care influențează toate organele și sistemele corpului. Aceste modificări sunt necesare pentru a susține dezvoltarea fătului și pentru a pregăti corpul pentru naștere. Iată ce se întâmplă, de fapt, cu principalele organe în timpul sarcinii.
În timpul sarcinii, inima femeii trebuie să pompeze mai mult sânge pentru a asigura o cantitate adecvată de oxigen și nutrienți fătului. Acest lucru determină o creștere a volumului de sânge circulant, de obicei cu aproximativ 30-50%. De asemenea, ritmul cardiac al femeii poate crește pentru a sprijini această circulație suplimentară, iar inima poate deveni mai mare datorită efortului suplimentar.
Deoarece corpul femeii trebuie să furnizeze mai mult oxigen fătului, plămânii trebuie să lucreze mai mult. În perioada sarcinii, se produce o creștere a cantității de aer inspirat, iar ritmul respirației poate crește ușor. Pe măsură ce uterul se mărește, el poate exercita presiune asupra diafragmei, ceea ce poate face ca respirația să fie mai dificilă, mai ales în ultimele luni de sarcină.
Sistemul digestiv suferă modificări semnificative, iar femeile însărcinate pot experimenta:
Rinichii sunt foarte solicitați în timpul sarcinii. Aceștia lucrează mai mult pentru a elimina deșeurile suplimentare produse de metabolismul fătului și de modificările hormonale. În plus, uterul în expansiune poate pune presiune pe rinichi și pe tractul urinar, ceea ce poate duce la o urinare frecventă. De asemenea, femeile însărcinate sunt mai predispuse la infecții ale tractului urinar din cauza modificărilor hormonale și fizice.
Ficatul femeii însărcinate poate suferi modificări subtile în ceea ce privește funcționarea sa, dar în general acesta funcționează pentru a procesa hormonii suplimentari și produsele de deșeu generate de sarcină. Unele femei pot dezvolta o afecțiune cunoscută sub denumirea de colestază intrahepatică a sarcinii, care se caracterizează prin probleme ale fluxului biliar și poate duce la mâncărimi intense ale pielii.
Uterul este organul care suferă cele mai mari schimbări în timpul sarcinii. Acesta se mărește considerabil pe măsură ce fătul crește. De la o mărime normală de aproximativ 7-8 cm, uterul poate ajunge la 30 cm sau mai mult la sfârșitul sarcinii. De asemenea, pe măsură ce uterul se întinde, ligamentele și mușchii din jurul acestuia sunt și ele afectate, ceea ce poate duce la dureri și disconfort (cunoscute sub numele de „dureri de ligament”).
Sistemul imunitar al femeii suferă și el modificări în timpul sarcinii pentru a proteja fătul, care este considerat un „străin parțial” (având ADN diferit de cel al mamei). Deși acest sistem imunitar devine mai toleranțial la anumite infecții, acest lucru poate face ca femeia să fie mai susceptibilă la infecții urinare sau respiratorii.
Schimbările hormonale din timpul sarcinii pot provoca o serie de modificări ale pielii, cum ar fi:
Schimbările hormonale și fizice care au loc în timpul sarcinii afectează și creierul femeii. Unele femei pot experimenta schimbări emoționale, cum ar fi anxietatea sau depresia prenatală, dar și o serie de modificări cognitive (de exemplu, uitare mai frecventă, adesea denumită „creier de sarcină”).
FOTO: Shutterstock