Sus pe biciclete!

Raspundeti repede la o intrebare: „Cand ati mers ultima oara cu bicicleta?“ In copilarie? Ce pacat! Inseamna ca n-ati observat cat de aglomerat e traficul din Bucuresti sau inca n-ati observat noile piste tocmai bune de pedalat. Poate ca nici nu i-ati vazut pe cei cativa nebuni care se aventureaza prin Capitala pe doua roti fara motor. Aaahhh, inseamna ca nu m-ati vazut nici pe mine inca. Ei bine, ma credeti sau nu, am devenit o fana a bicicletei si vreau sa molipsesc pe toata lumea.

Daca as fi facut o campanie de promovare a mersului pe bicicleta, fara sa practic acest sport, ar fi fost de-a dreptul penibil si ar fi fost normal sa nu ma luati in serios. Dar va vorbesc in cunostinta de cauza. Am primit cadou de ziua mea o bicicleta si de atunci nu ma mai dezlipesc de ea. Am retrait senzatii vechi, tocmai din copilarie. Caci pe atunci o bicicleta rosie, veche si zgariata, imi umplea atat de placut zilele de vacanta. Acum, tot o bicicleta rosie, noua si smechera ma salveaza de traficul infernal din Capitala, care ma sacaie, ma plictiseste, ma oboseste ingrozitor. Ma relaxeaza cand o iau cu mine in parc. Ma plimba prin locuri neumblate, imi arata parcuri si terase noi. E cuminte, frumoasa si o iubesc.
Normal ca exista si multe dezavantaje. {i am sa le insirui repede acum, sa scapam de ele si sa ramanem la final de editorial cu un gust placut si cu o dorinta clara de a incerca macar si aceasta varianta. Pai un dezavantaj ar fi ca Bucurestiul este un oras mare si devine obositor sa-l traversezi de la un cap la altul, mai ales ca la noi punctele de atractie nu sunt tocmai frumos grupate. Cand am fost acum trei ani prin Europa, am ramas impresionata de miile de biciclete parcate la fiecare gardulet, stalp, colt de strada si de celelalte mii de biciclete care defilau mandre in strada. Amsterdam e mic si plin de biciclete. Dar uite inca un exemplu de oras care ne incurajeaza. Desi mare in kilometri patrati, Parisul merge pe doua roti. Un alt punct slab ar fi pistele nu tocmai perfecte: mai o groapa, mai un canal, mai o masina parcata aiurea. Dar daca ai un mountain bike, gropile s-ar putea sa fie chiar cireasa de pe tort. Lasi capul in jos si te feresti de cateva crengi de copac si ai mila de „bietii” pietoni care n-au inteles inca ce sugereaza bicicleta aia vopsita pe asfalt, delimitata de doua dungi continue galbene. Aici si eu am o problema. Bicicleta mea nu are claxon si nu stiu cum sa-mi anunt venirea. Sa strigi „Partie!”, suna cam aiurea, sa incepi cu „Va rog”, „Fiti amabili” sau altele de genul, ar dura prea mult pana cand cei vizati ar face vreo miscare. Mai ales ca pe malul Dambovitei obisnuiesc sa umble perechi-perechi indragostitii, ce nu au urechi decat pentru ei, in lumea lor. Cel mai sigur e sa incetinesti sau chiar sa opresti. Daca folosesti bicicleta sa ajungi la serviciu sau la scoala, ei bine, ia in calcul ca transpiri si ca va trebui sa mai cari cu tine un rucsac cu ceva haine de schimb. A! si cu apa, ca ti se face o seteeeee… Acum vremea s-a mai stricat, dar un biciclist adevarat nu se lasa intimidat de cativa stropi de ploaie. Un alt dezavantaj ar fi ca inca nu exista locuri special amenajate pentru parcarea bicicletelor si se fura. Asa ca va trebui sa le parcati poate langa pat sau pe holul facultatii. O solutie in acest sens ar fi bicicleta mea, care este un folding bike. Adica se pliaza in trei si se face mica, numai buna de luat cu mine peste tot, de pus in portbagaj si de iesit cu ea din Bucuresti sau chiar din tara. Da, asta e visul meu. Sa merg cu bicicleta mea cea rosie prin toata lumea.

Incercati acest sport si o sa vedeti ca merita. Va mentineti conditia fizica buna intr-un mod atat de placut. Va opriti din cand in cand la o terasa, beti si o bere, ca nu va opreste nici un politist. De multe ori veti constata ca te deplasezi mai repede pe doua roti, chiar asa, fara motor, decat pe patru. Pistele sunt prea libere. Prea putini biciclisti. Hai sa devenim o capitala europeana din toate punctele de vedere si sa poluam mai putin lumea cu tevile de esapament. Sus pe biciclete!

Recomandări

Cum a ajuns să arate Anna Kournikova acum, la 22 de ani după ce era votată…

Imagini din casa Andreei Marin. Are cadă în dormitor