Spre deosebire de bucataria traditionala a altor tari ale Africii de Nord, mancarea tunisiana este condimentata iute. O veche snoava spune ca un sot tunisian poate aprecia cat de mult il iubeste sotia dupa cat de iute ii este mancarea. Daca mancarea este dulce, inseamna ca flacara iubirii sta sa se stinga… Totusi, sa nu creada cineva ca vizitatorii sunt „supusi” la festinuri iuti, daca au alte preferinte. Bucataria tunisiana este un amestec de retete europene, orientale si ale locuitorilor desertului. Alte influente au fost preluate de-a lungul timpului de la mediteraneeni si civilizatii care s-au intersectat la un moment dat cu pamantul tunisian: fenicieni, romani, arabi, turci, francezi si barbari.
Carne in lung si-n lat
Facand un scurt sondaj printre locuitorii Tunisiei, indiferent de zona, varsta, sezon sau sex, afli ca la baza meselor lor se afla carnea, alaturi de painea proaspata. Insa agreeaza si mesele usoare. La o masa de vara, spre exemplu, se servesc peste la gratar, masline verzi, paine taraneasca si salata din ridichi cu rosii. Gurmanzii rafinati se pot delecta cu peste la gratar cu chimen sau „mloukhia”, carne de vita super aromata. Nelipsite din farfurii sunt si fructele de mare, Tunisia laudandu-se cu capturile de peste si creveti imperiali. Insa nu toata lumea este multumita. Vegetarienii se plang ca aici toata mancarea contine carne. Daca nu are peste, cu siguranta contine un alt tip. Pentru a te hrani conform propriilor principii, trebuie doar sa iti faci cunoscute preferintele culinare. In franceza, aceasta fiind limba in care poti comunica cu majoritatea celor care lucreaza in turismul tunisian.
La masa cu tunisienii
Cu cat dureaza mai mult o masa la tunisieni, cu atat este mai bine. Se incepe cu o „shorba” (supa de miel cu rosii, coriandru si patrunjel). Urmeaza salata „mechouia” (ardei verzi la gratar cu rosii si usturoi fin taiat). Condimentele si uleiul de masline sunt adaugate la salate impreuna cu ton, oua fierte, masline si capere. Chiar daca unii s-ar satura deja, pentru tunisieni adevarata masa abia acum incepe. Tocana de legume, o friptura (de miel, vitel sau peste) si „tajine” (omleta bogata in bucatele de carne, legume si branza) constitue partea consistenta a mesei. Cine mai are loc in stomac, mai poate consuma o salata, fructe, prajituri, cafea sau ceai. Dupa o asemenea masa, ar trebui sa alergi dupa o camila ca sa mai scapi de calorii… De sarbatori se schimba insa meniul. Cu ocazia Mouled-ului, sarbatoarea nasterii profetului Mahomed, se prepara „zgougou”, budinca dulce cu seminte de pin si vanilie decorata cu nuci macinate.
De Aid El Fitr, ziua care marcheaza sfarsitul Ramadanului, familiile prietene se viziteaza, oferindu-si platouri cu prajituri. „Ras El Am”, Anul Nou al musulmanilor, nu se uda cu sampanie, ci cu „mouloukhia” (o supa cu carne de vita). Insa, nu te impacienta, exista si bauturi alcoolice in aceasta tara. Cele mai apreciate sunt vinurile, lichiorul de curmale si berea tunisiana.
Topul bucatelor tunisiene
– „Cuscus” – crupe de grau, orz sau hrisca in forma de bobite, simbol al bucatariei nationale tunisiene. Se poate servi alaturi de carne, legume sau naut;
– „Chorba” – supa foarte iute;
n „Brik” – pachetele din carne tocata de oaie, vita, legume care se dau prin ou si se prajesc bine;
– „Bouza” – prajitura bogata in alune si sirop;
– „Chakchouka” – tocanita cu mazare, rosii, ardei, usturoi si ceapa servita peste oua ochiuri;
– „Felfel mahchi” – ardei grasi umpluti cu carne, in special de oaie, si serviti cu sos Harissa, considerat o delicatete tunisiana;
– „Guenaoia” – friptura de oaie sau vita cu chili, bame, ardei grasi si coriandru;
– „Harissa” – sos de ardei iuti;
– „Koucha” – carne de miel fiarta cu rozmarin intr-un vas de lut;
– „Makroud” – prajitura din gris umpluta cu curmale, scortisoara si coaja de portocala;
– „Mechouia” – salata din ardei grasi, rosii si ceapa la gratar amestecate cu ulei, lamaie, ton si oua fierte tari;
– „Mhalbya” – prajitura cu orez, nuci si esenta de briboi.