Copiii si drama divortului

1. Cand trebuie sa aduca parintii in discutie problema divortului?
De cele mai multe ori, copiii simt si observa dificultatile de comunicare dintre parintii, anticipand astfel o eventuala ruptura a relatiei acestora. De aceea, nu are rost sa deschideti subiectul de fiecare data cand aveti o disputa, mai ales ca certurile nu sunt mereu la fel de intense. Incercati sa solutionati conflictele in liniste, si nu renuntati sa luptati pentru a ajunge la un consens marital, decat in momentul in care sunteti siguri ca nu a mai ramas nimic de salvat! Dupa ce ati ajuns insa la concluzia ca nu va mai leaga nimic, stati de vorba si ganditi-va serios la maniera cea mai fericita de a aborda discutia legata de divortul care se apropie.

2. Ce anume se cuvine sa le spuneti, si ce nu?
Inca de la inceput, psihoterapeutii pe probleme de cuplu sfatuiesc parintii sa foloseasca cuvinte clare, unite in propozitii cat mai simple, pe intelesul copiilor. Fireste, conteaza foarte mult si varsta celor mici, insa in linii mari, simplitatea comunicarii este cea mai indicata. O varianta in acest sens, ar suna cam asa: „Ne vom desparti din cauza ca nu ne mai iubim ca altadata, si nu ne mai putem intelege. Ne-am iubit foarte mult la inceput, dar acum lucrurile nu mai stau asa. Noi va iubim in continuare, si ramanem parintii vostri, chiar daca n-o sa mai locuim impreuna de-acum inainte…”. In acest punct, copiii au nevoie sa stie cum se vor derula lucrurile, cine cu cine ramane, si ce rol vor juca parintii in vietile lor incepand din acel moment.

3. Cum ii convingeti?
Sunt foarte putine cazurile in care copiii inteleg situatia si se conformeaza, aratandu-se deschisi catre dialog si consens; de cele mai multe ori insa, ei vad familia ca pe un tot indestructibil, si primesc vestea divortului ca pe o lovitura. Cel mai important aspect in cazul in care copilul nu accepta atat de usor despartirea, este acela de a-l asigura ca nu va pierde afectiunea voastra, a parintilor. Incercati sa pastrati legatura in fiecare zi, fie la telefon, fie prin intermediul internetului, in asa fel incat sa nu simta lipsa parintelui care nu locuieste impreuna cu el.

Recomandări

10 sfaturi pentru o viaţă extraordinară

5 semne că ești nefericit. Privitul în exces la televizor, un indiciu că ești nemulțumit de…

4. Ce subiecte trebuie evitate in discutia cu cei mici?
Singurele cazuri in care copiii tind sa de a dreptate unuia dintre parinti, si astfel sa faca un front comun cu el, sunt legate de violenta in familie. Daca unul dintre parinti este sau a fost maltratat de catre celalalt, copilul va fi tentat sa se coalizeze cu acesta. Altfel, nu se cade sa aduceti la cunostinta celor mici problemele dintre voi, cu scopul de a-i castiga de partea voastra. Evitati sa va insultati de fata cu copiii, doar pentru a iesi invingatori intr-o cauza sau alta (fie ea materiala, intima sau sentimentala)! In acest sens, nu incercati sa manipulati copiii sau sa va folositi de ei pentru a obtine beneficii, indiferent de natura acestora!

5. Au si copiii un cuvant de spus in privinta divortului?
In ceea ce priveste separarea propriu-zisa, nu. Daca nu au implinit inca 13 ani, curtea de judecata nu ii audiaza, si nici nu au dreptul sa participe la intrunirile aocatesti. Parintii trebuie sa isi asume responsabilitatea de a discuta cu copiii chestiunile impuse pe cale legala cuplului recent destramat. Daca acestia din urma reactioneaza negativ, datoria sotilor este aceea de a identifica motivele, si de a aplana situatia, cu ajutorul explicatiilor, al calmului si al rabdarii.

6. Cum ii convingeti ca nu este vina lor?
Spunandu-le acest lucru oridecateori au nevoie sa-l auda. Un alt aspect foarte important in cadrul acestui capitol este acela de a-i determina sa nu dea vina pe unul dintre parinti. Situatiile in care ambii adulti cad de acord asupra separarii sunt rare, astfel ca devine cruciala abordarea situatiei din punctul de vedere al copiilor. De aceea, maniera cea mai fericita de a le explica este apelul la faptul ca nu ei (copiii) sunt vinovati pentru neintelegerile parintilor, si ca fericirea acestora (impreuna sau separati), nu are nicio legatura cu ei.

7. Cum suporta adolescentii lovitura divortului?
Varsta adolescentei constituie in sine o perioada destul de dificila si fara problemele de familie. Este adevarat ca tinerii inteleg situatia mai bine si ca reusesc sa se exprime mai eficient, insa exista si un revers in acest sens. Ei pot ajunge sa traiasca adevarate drame, mai ales prin prisma faptului ca se confrunta si cu rebeliunea specifica varstei. Unii adolescenti raman traumatizati in urma separarii parintilor, in vreme ce altii percep gresit conceptul de familie si unitate in cuplu. Urmarea pe termen lung a acestei ultime variante se regaseste in viitori adulti dezechilibrati din punct de vedere emotional, incapabili de a relationa in mod armonios cu sexul opus, si nu numai. Fireste, si copiii pot trai astfel de traume emotionale cauzate de divort, insa incidenta este mult redusa, desi nu neaparat si mai facila. Chiar si asa, adaptabilitatea umana este cu totul remarcabila, astfel ca, sprijiniti de parinti si de psihoterapeuti avizati, copiii/adolescentii pot gasi resursele necesare depasirii acestui moment crucial.

Articol exclusiv online (A. Raicu)