A promise is a promise!

M-am pomenit in 2008. Nu stiu cum am ajuns azi. Am fost asa preocupata sa traiesc Sarbatorile, sa fac cumparaturi in nestire, sa ma preocup de vestimentatia de Revelion, sa fac caltabos si piftie, sa dau si sa primesc SMS-uri impersonale, pline de cuvinte intr-o limba de lemn, sa cumpar cadouri inutile, dar al caror ambalaj costa cu mult mai mult decat continutul, sa impodobesc un brad artificial in alb si negru, dupa trend-ul de anul asta, sa ma prefac ca-s fericita, sa nu cumva sa uit ca-n miezul noptii dintre ani sa am bani la mine.

Am fost preocupata, chipurile, sa fiu mai buna, mai generoasa, mai implinita… Azi m-am trezit dimineata devreme. Sfarsit de ianuarie. Anul de la care am sperat atatea a inceput de ceva timp, fara sa ma intrebe sau fara macar sa simt ca e frig afara, zapada a luat iar edilii pe nepregatite, traficul e paralizat, copilul este virusat, mucios si febril, programa scolara absolut nestructurata, ne chinuie pe toti membrii familiei in incercarea de a recupera vacanta, dar si relasul de dinaintea sarbatorilor. Cardul este gol, facturile sunt nejustificat de mari, organismul este daramat dupa alimentatia aberanta traditionala, iar EU mai obosita si mai nefericita decat oricand. Ce s-a ales din sarbatorile de altadata? Ce s-a ales din tot noianul de promisiuni facute in decembrie?

Fumatul, mancarea si shopping-ul compulsiv
Fumez! Si mi-am gasit si scuza. Fumez pentru ca-mi place sa fumez. E singurul meu viciu, in afara shopping-ului compulsiv de posete si pantofi, unde am pierdut demult controlul, dar nu numai. Si apoi nici nu-mi doream sa ma las. Tenul inca imi permite. Si de fapt fumez pentru ca vreau, nu ca as fi dependenta, detin controlul si pot argumenta la o adica, e adevarat ca doar verbal, fumez si nici macar nu-mi amintesc cand am promis ca am sa ma las. Mananc aiurea, orice, oricum, oricat. Mananc de plictiseala. Mananc de inceput de an. Mananc ca-i iarna… Oricum o sa ajung la sala, candva, mai la primavara sau poate de luni incolo. Am auzit la stiri ca nici nu se mai poarta silfidele. J.Lo. si Beyonc stau marturie cand se „misca” languros pe toate canalele tv.

Recomandări

10 sfaturi pentru o viaţă extraordinară

Despre meditaţia în cuvinte simple…

Particip activ la „intoarcerea femeii rubensiene in preferintele barbatului mileniului III” si nu oricum, ci in calitate de trendsetter pe plaiuri mioritice. Iar ca sa inchei apoteotic si ca sa inchid gura atat „prietenei”, care se autoflageleaza cu vesnicul meniu ecologico-vegetarian, yoga si sala de 3 ori pe saptamana, si sotului care-mi reproseaza in gluma ca-s gulie-durdulie (spune-mi adevarul in gluma si eu n-am sa te cred). Va aduc la cunostinta ca un studiu facut in Suedia a demonstrat ca 78% dintre barbati nu fac diferenta intre celulita si vergeturi. So, sotule, celulita mea de fapt iti place, dar inca nu stii! Deci, mananc si nu plang (inca)… mananc. Cat despre shopping, e ianuarie, sunt reduceri mari. Adevarate chilipiruri, numai un tampit nu cumpara acum. O sa-mi abandonez „credinta” imediat ce se lanseaza colectiile de primavara-vara. Jur! Operam doar o mica corectura in program. Si stiti ceva? 1 martie nu suna chiar asa rau. Primavara ne readuce la viata este perioada ideala pentru a-ti pune in practica promisiunile. 1 ianuarie este depasit, este un neadaptat, este chiar demodat.

Sfatul psihoterapeutului
La intrebarea „Cate mecanisme de aparare exista?”, omul politic francez Edouard Vaillant raspundea, nu fara un dram de umor: „Exista tot atatea aparari cat ne permit sa inventariem imaginatia, temeritatea sau usurinta cu care ne exprimam”. Exista o lista, universal acceptata, de 29 de mecanisme de aparare, care contine, chiar in prima jumatate, 3 dintre cele mai uzitate dintre acestea: (de)negarea, amanarea si rationalizarea si culmineaza cu umorul – cea mai inteleapta si complexa forma de autoaparare. Mecanismele de aparare sunt de fapt „esecurile” comportamentale contaminate de conflicte nerezolvate din trecut. Maturizarea este procesul care conduce catre deplina dezvoltare a unei persoane – ea atinge maturitatea cand gaseste un raspuns satisfacator nevoilor sale (a nu se confunda cu pretextul, cu surogatul, cu argumentarea aparent logica, dar lipsita de continut).

Putem spune ca o persoana matura are capacitatea de a-si identifica nevoile si dorintele, de a-si mobiliza energia pentru acestea, de a face alegeri in functie de valorile sale, de experienta si de circumstantele de moment, de a fi constienta de resursele sale si de a le exploata, de a gasi solutii la problemele intalnite, de a invata din experienta si mai ales de a-si crea obiective realiste care sa raspunda nevoilor proprii. Hotararile si schimbarile cu adevarat reusite trebuie puse in practica in momentul in care incepem sa simtim necesitatea lor. Cu cat suntem mai inteligenti, cu atat gasim mai multe scuze, pretexte si argumentari pentru amanarile complet neproductive si, in final, pentru esecurile inevitabile unui asemenea model comportamental. Si daca inteligenta ne poate ajuta sa gasim explicatii si justificari plauzibile, cu siguranta ne poate ajuta si in a initia chiar acum, chiar azi, orice demers dorit, care sa ne asigure satisfactia autocontrolului permanent asupra propriei vieti.

„Maturizarea este procesul care conduce catre deplina dezvoltare a unei persoane – ea atinge maturitatea cand gaseste un raspuns satisfacator nevoilor sale (a nu se confunda cu pretextul, cu surogatul, cu argumentarea aparent logica, dar lipsita de continut).“