Descopera rolul culorilor in viata de zi cu zi!

De multe ori, oamenii aleg sa se exprime prin culori, atunci cand vor sa descrie un fapt. De pilda, de cate ori nu am auzit foecare dintre noi expresia „s-a inverzit de invidie” ori „parul ei e rosu ca focul”, ori „s-a albit la fata”, ori „s-a inrosit din cap pana-n picoare”, si tot asa.

Culorile stau la baza multor stereotipuri pe care le folosim in mod curent, fie ca este vorba despre glumite, fie ca ne ajuta sa ne construim identitatea; altele ofera indicii vizuale cruciale pentru a descrie persoana sau actiuni, in timp ce altele cu greu pot fi considerate amuzante. Culorile indeplinesc si rol curativ, in cazul in care se utilizeaza ca forma de terapie.

Culorile in ipostaza amuzanta
Se spune despre roscate ca au un temperament exploziv – exemplu clasic de stereotip cognitiv, depasit poate doar de cel legat de blonde. Atunci cand o femeie cu parul roscat se enerveaza si rabufneste, oamenii din jur pun reactia ei pe seama temperamentului coleric. In schimb, daca aceeasi situatie are ca protagonista o femeie cu orice alta culoare de par, conflictul este considerabil diluat, chiar si in cazul in care persoana respectiva a fost in prealabil provocata.

Recomandări

Simptomul care dă de gol cancerul de ficat. Îl observi după ce mănânci

De ce nu e bine să cumperi ochelari de soare din benzinării

Functia identitara a culorilor
Este redata cel mai bine de imprejurarile de apartenenta pe care le intalnim in jur. De pilda, putem face referire in acest sens la diversele grupuri de interese reunite sub egida unei grupari (ONG, partida, partid, echipa sportiva, comunitate formatiune de orice fel). Atunci cand membrii gruparii respective se reunesc, numitorul lor comun se regaseste in tot felul de materiale promotionale (sepci, uniforme, costume, ecusoane, insigne, etc). Faptul ca apartin formatiunii respective, ofera acestor persoane legitimare, identitate. In plus, culorile participa si la o identificare mai apropiata, intalnita in viata de zi cu zi. Ele ajuta la recunoasterea cuiva, oferind indicii vizuale, cum ar fi „ma recunosti dupa puloverul negru cu care sunt imbracata”, sau „iubitul meu e cel cu sapca galbena pe cap”, etc.

Cand ne sar culorile in ajutor…
… se cheama cromoterapie. Cromoterapia sau colorterapia foloseste calitatea subtil-vibrationala a culorilor in scopuri terapeutice. Culoarea este o proprietate a obiectelor din natura, pe care oamenii o reproduc in incercarea de a imita natura, de a-si imbogati viata. Lumina solara este o forma de energie, iar originea culorii este intrinsec legata de ea. Spectrul luminos se intinde de la cele mai reci si relaxante culori, violet si ultraviolet, pana la cele mai calde, infrarosu si rosu. Lumina violeta are lungimea de unda de 425 nm si este dispersata de circa 10 ori mai eficient decat lumina rosie, care are lungimea de unda 625 nm. Echilibrul perfect este atins de catre culoarea verde, care este, in general, folosita pentru sedarea nervoasa si detoxifierea corpului.

Culorile si memoria vizuala
Sunt indestructibil legate si intervin in aspectele cele mai intime ale proceselor noastre cognitive. Memoria omului este de doua tipuri: vizuala si bazata pe notiuni. Fireste, diversitatea cerebrala nu suporta niciun fel de clasificare, insa aceste doua tipologii sunt foarte bine reprezentate. In acest sens, ne vom opri asupra acelor persoane ale caror creiere opereaza cu informatiile vizuale folosite ca si stimuli. Se pare ca memorarea bazata pe fotografierea datelor se dovedeste a fi mai eficienta si mai de durata decat celelalte tipuri de memorare, Fireste, nu toti putem inregistra informatiile dupa acest tipar, insa vestea buna este ca memoria vizuala se poate invata, aplicand o serie de metode structurale de redare a informatiei prin culori sugestive. Un alt rol al culorilor in ceea ce priveste viata de zi cu zi, se refera la nuantele cromatice care creaza si antreneaza reactii instinctuale in anumite situatii date. In acest sens, amintim instinctul de a ne opri la culoarea rosie a semaforului, precum si acela de a inainta la vederea culorii verzi. Galben, pe de alta parte, reprezinta simbolul universal de apel la atentie.

Culorile si discriminarea
Stereotipurile de blamat impuse de culoare sunt acelea legate de apartenenta indivizilor la rasa din care face parte. Discriminarea si marginalizarea afro-americanilor este cunoscuta in toata lumea, tragandu-si radacinile din vremurile vechi ale sclavagismului. Rasa ariana (caucaziana) a subjugat de-a lungul timpului indivizii apartinand altor rase, a caror principala trasatura era culoarea mai inchisa a pielii, aducand acestora prejudicii de tot soiul. Chiar daca din 1800  incoace, sclavagismul a fost abolit, ideile rasiste inca se regasesc printre noi, amenintand sa erupa din nou in actiuni cu totul lipsite de ratiune.

Articol exclusiv online (A. Raicu)