Principiile generale ale interventiei persoanei care acorda prim ajutor

Situatie

O persoana care prezinta si/sau exprima simptomele unei situatii
critice.

Definitie

Este asistenta asigurata de persoana care acorda prim ajutor,
asistenta care poate mentine viata si sanatatea, alina suferinta,
oferi suportul psihologic si preveni handicapul pe termen lung,
inainte de sosirea/contactul cu un serviciu de urgenta si in
sustinerea acestui serviciu odata ce acesta a ajuns la locului
accidentului.

Riscuri

Fara interventia persoanei care acorda prim ajutor, viata sau
sanatatea victimei pot fi in pericol.

Principiile actiunii

Aceste principii se aplica in orice situatie in care intervine o
persoana care acorda prim ajutor:

1. Inainte de orice angajament in actiune, persoana care acorda
prim ajutor trebuie sa evalueze situatia de urgenta, in primul rand
problemele legate de pericolul care o ameninta sau o pot afecta, pe
ea, pe victima sau pe trecatori.
2. Protectia de pericol si de posibilele reaparitii ale acestuia ar
trebui sa fie prima si permanenta preocupare a persoanei care
acorda prim ajutor. Daca exista un potential pericol pentru
persoana care acorda prim ajutor, protejarea si salvarea trebuie
efectuate de catre fortele specializate (politie, pompieri,
etc.).
3. Actiunile persoanei care acorda prim ajutor nu trebuie sa
inrautateasca starea victimei si trebuie sa asigure un efect
stabilizator sau benefic asupra situatiei victimei si a
trecatorilor, prevenind sau limitand totodata dezvoltarea
complicatiilor.
4. Masurile de asistenta luate trebuie sa fie corespunzatoare
situatiei si trebuie initiate in conditii de siguranta, rapid si
efectiv, prioritare fiind problemele care ameninta viata.
5. Persoana care acorda prim ajutor ar trebui sa:
– asiste fara a avea sau a fi afectata de prejudecati, incercand sa
aline suferinta unei persoane, fiind ghidata doar de asistenta
umanitara care raspunde la necesitatile victimei si prezinta
respect fata de victima si realitati.
– actioneze intotdeauna in conditii de siguranta si confortabile,
sa fie capabila sa execute cu usurinta masurile de salvare si
protejare a vietii si sa supravegheze victima si situatia.
– solicite ajutor corespunzator din resursele comunitatii, cand si
unde este posibil.
– urmareasca obtinerea cooperarii victimei, prezentandu-se si
stabilindu-si rolul de asistenta.
– stranga toate informatiile posibile despre situatie si starea
victimei, pentru a-si ghida actiunile.
– predea victima unui serviciu de urgenta cat mai repede posibil,
daca un astfel serviciu este disponibil si necesar (incapacitate de
a finaliza interventia fara un astfel de suport).
– ofere suport psihologic victimei, prin atitudinea, cuvintele si
actiunile sale, tinand cont de faptul ca ingrijeste „o persoana
ranita, nu doar rana”. Reasigurarea ar trebui sa fie asigurata de
asemenea si cu trecatorii.
– asiste si sa monitorizeze conditia victimei pana cand asistenta
in continuare nu mai este necesara. Intreruperea asistentei se
poate produce cand serviciul de urgenta ajunge la locul
interventiei, victima ajunge la serviciul de urgenta sau se
determina ca victima nu mai necesita nici o ingrijire in
continuare.
– sa fie doritoare si capabila sa asiste serviciul de urgenta in
asigurarea ingrijirii victimei, incluzand furnizarea informatiilor
despre victima si situatia de urgenta.

Note:

• Prioritatea actiunilor este determinata de starea
victimei si de severitatea problemelor, luandu-se in
considerare atat nevoile fizice cat si cele psihologice. Criterii
cum ar fi nationalitatea, rasa, apartenenta religioasa, clasa sau
opiniile politice n-ar trebui sa ghideze interventia de prim
ajutor.

• Chiar daca o victima inconstienta nu poate auzi si/sau percepe ce
se spune si se intampla in jurul ei, ar trebui folosite cuvinte si
contacte corespunzatoare, ca la asistarea unei victime
constiente.

Material realizat in colaborare cu Crucea Rosie.