Barbatii se impart in doua categorii: barbati buni de insuratoare si barbati care nu se preteaza la asa ceva, insusiri ce se regasesc in amprenta genetica. Aceasta este concluzia unui studiu derulat de cercetatorii suedezi, care au vrut sa faca lumina in jurul chestiunii legate infidelitatea masculina.
Studiul s-a concentrat pe un esantion reprezentativ de perechi de gemeni si a scos la iveala faptul ca o anumita gena – “gena legaturii amoroase”, care influenteaza numarul sau plasamentul receptorilor de vasopresina in neuronii creierului, este cea care face un barbat sa fie bun sau nu in rolul de sot.
Datorita modului in care actioneaza aceasta gena, barbatul are capacitatea de a mai mult sau mai putin atasat de sotia lui sau dimpotriva, pasionat de aventuri. In aceste conditii, casniciile se pare ca atarna de un fir de… gena!
Cum actioneaza vasopresina in corp?
Vasopresina este un hormon care influenteaza comportamentul social si implicit predispozitia barbatilor de a interactiona cu femeile. Oamenii de stiinta sustin insa ca nu este vorba despre vreo motivatie sexuala, cu pur si simplu de o inclinatie catre relatiile de durata sau cele pasagere.
Cu alte cuvinte, cu cat cantitatea de vasopresina din creier este mai mare, cu atat mai mari sunt sansele ca barbatul in cauza sa-si doreasca sa stea mai mult in preajma femeii cu care a avut un contact sexual.
Si oxitocina e de vina
Vasopresina nu este singurul factor care influenteaza abilitatea unui barbat de a participarea unei legaturi stabile cu o femeie. Temperamentul – ansamblul de emotii si conduite ce se regaseste intr-un individ – este si el foarte bine reprezentat la nivel genetic.
In plus, cata vreme mersul unei relatii nu este conditionat doar de comportamentul barbatului, ar trebui studiata si masura in care oxitocina, hormonul fericirii, influenteaza capacitatea femeilor de a se dedica partenerului. Iar asta deoarece vasopresina nu influenteaza si comportamentul marital al femeilor.