Sunt multe momente in care vreau sa uit ce inseamna regim, dar cele mai crunte sunt la cumparaturi si in restaurante. Trebuie sa fac grelele alegeri „usoare”. Sa ma fac ca nu observ raionul-munte de dulciuri si sa mananc voioasa salata cea de toate mesele.
Magazinele romanesti si in general producatorii din domeniul alimentar ignora complet clientii care vor sa slabeasca, sa consume alimente mai slabe, mai fara zahar, mai sanatoase. Imi amintesc cum eram ca Alice in Tara Minunilor in supermarketurile din strainatate care aveau atatea si atatea oferte pentru cei pusi pe slabit, incat imi venea sa cer mutatie langa rafturile lor.
Vrei o salata proaspata si nu ai timp sa o faci, nu-i nimic, e acolo. Te-ai saturat de acelasi iaurt cu 0% grasimi, gasesti alte 200 de feluri, tot usor, tot cu gust. Tanjesti dupa anumite alimente, dar in variante light, ei le au. Si cate si mai cate. Noi insa trebuie sa ne descurcam cu ce avem, asa ca va voi spune acum povestea raioanelor.
Nu mai fac de mult timp lista cand merg la cumparaturi, pentru ca dupa atatia ani de diete, m-am specializat si stiu exact cat sa iau si de unde. Sub placuta cu „carne” e simplu: dau tonele de mititei pe placul romanului la o parte, scormonesc si prin nenumaratele caserole cu diverse parti ale porcului pana dau de ficatei de pui, piept de curcan si alte pasari.
Lumea se uita urat la mine, nu intelege de ce nu-mi geme cosul de carne grea. Nici nu-i nevoie. O sa spuneti „ce mare branza”, dar urmatorul raion este una dintre slabiciunile mele. N-am incercat, dar cred ca as putea manca lejer numai si numai branzeturi dimineata, la pranz, seara, plus gustarile.
„Ingrasa!”, urla nutritionistii prin diverse parti. Stiu, dar pastrez masura. Am suferit cumplit cand m-am ambitionat sa mananc numai urda slaba, asa cum citisem pretutindeni. Nu-i de mine, e un gust cu care nu ma impac.
Dar m-am uitat si sa stiti ca nu s-a facut gaura in cer si nici in cantar dupa ce am mancat telemea de oaie, cate o feliuta, doua de emmenthaler, ceva feta in vreo salata. V-am mai spus, nu cred in diete batute in cuie, nu sunt de parere ca nu trebuie sa avem pic de grasimi in alimentatie.
Iaurtul insa, pe care il mananc aproape zilnic cu cereale integrale, are 0% grasimi din pura intamplare – imi place foarte tare si as continua sa-l consum indiferent de cifra. La lapte trec 1,5% grasimi. Nu exista restrictii pentru mine la raionul cu peste, cat mai mult cu atat mai bine.
Si nici la cel cu legume si fructe. Regret ca traiesc in aceasta capitala in care nu gasesc nici macar un fel de paine neagra buna. Duc dorul specialitatilor cu toate semintele si taratele posibile si imposibile, din Viena, de pilda.
Restaurantul chinezesc
Ii trec pragul des, dar acum nu mai cred, ca odinioara, ca tot ce e in meniu e si bun pentru mine. Sosurile lor, dulci sau acrisoare, extrem de uleioase, sunt un soi de rauri de calorii. Altfel, nu am ce zice: au legume multe, carne slaba in felurile de mancare.
Ma feresc insa cat pot de prajeli. Renumitele pachetele, evit sa le primesc. Supele sunt numai bune, orezul brun (desi rar am vazut prin meniuri). Dar nu cred ca acela obisnuit face ravagii pentru silueta, sunt lucruri muuult mai daunatoare.
O data pe saptamana sau o data la doua, mananc insa pui in felurite culori sau vita pe plita, desi au sosuri nu tocmai recomandate, asa cum va spuneam. Felurile numai din legume sunt chiar alegerea cea mai buna.
La polul opus, stau, pe langa pachetele, carnurile date prin diverse – susan, faina – si mai apoi prajite. La fel dulciurile, care urmeaza aceeasi reteta, fatala pentru talie.
Restaurantul grecesc
Este restaurantul meu de suflet, pentru ca, de cate ori vreau sa-mi amintesc de vacantele de vara, imi rezerv o masa. Si am ce manca si cand tin la silueta, si cand declar ziua personala a rasfatului culinar.
Cand sunt cumpatata aleg minunatul tzatziki (iaurt – unul destul de gras – castraveti, usturoi, marar) si felurile de mancare pe baza de vinete. Cele la cuptor cu branza rasa pe deasupra sunt excelente. Grecii au insa si acele mancaruri cu carne tocata, de evitat de cei care se viseaza mai supli.
Musacaua, chiar si gyros-ul si souvlaki-ul sunt capcane. Grija si la paine – pita greceasca lasa apa in gura – este proaspat scoasa din cuptor, stropita cu ulei de masline si condimente – dar si urme greu de indepartat de pe talie. Au si un desert traditional nemaipomenit – iaurt cu nuci si miere.
Restaurantul italian
Le multumesc italienilor pentru ca imi fac la vita bella atunci cand sunt la dieta, cu insalatele lor. Sunt delicioase, in toate combinatiile. La fel si bruschette-le, pe care intr-o vreme le mancam aproape zi de zi. O felie de paine neagra subtire-subtire, cu rosii facute cu usturoi, condimente si ulei de masline.
Nu ramaneti cu pofta pe care v-a facut-o cititul, incercati-le! In oferta „light” mai intra si pastele saracute, doar cu ceva sos de rosii si parmezan deasupra, si pizza cu blat foarte subtire si cu ingrediente mai usoare, si excelenta mozzarella capresse.
Dusmanii din meniu: pastele cu tot felul de sosuri si carnuri – lasagna ingrasa garantat, pizzele pufoase cu blat mult cu de toate deasupra -asa-numitul calzone este un campion la calorii. Abuzati de felurile de mancare delicioase ale italienilor, doar in concediu, cand mergeti mult pe jos.
Restaurantul libanez
Pe acesta l-am descoperit de curand, cand am fost invitata la aniversarea cuiva si m-am framantat toata ziua ca nu voi avea ce sa mananc oarecum de regim. Dar am avut. Mi-au placut tabouleh-ul – salata de patrunjel – si salata de vinete si frigaruile (in care sunt specialisti). Au si niste bauturi foarte sanatoase, pe baza de iaurt.
Daca as mai fi avut loc as fi incercat si shaworma, nu de porc, nu cu cartofi prajiti, nu cu maioneza. Tentatiile vin din partea humusului – gustoasa pasta de naut (grozava in varianta cu muguri de brad, de exemplu) care este insa si foarte calorica, si din partea carnurilor tocate si prajite.
Indiferent de specificul restaurantului aveti grija la dimensiunea portiilor si nu goliti toata farfuria. Si in nici un caz, nu slabim cu felul 1, 2 si eventual 3. Intotdeauna la dieta am mancat in oras cel mult antreu si un alt fel. Atat.
Citeste si Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XI