Simt ca viata noastra de cuplu sufera din cauza mea. Partenerul meu este doar al doilea din viata mea si nu sunt deloc priceputa in dormitor. Tocmai de aceea partidele se desfasoara ca dupa un scenariu vechi de luni, ani intregi.
Imi tot spune sa iau initiativa, dar nu stiu cum, nu imi vine pur si simplu. Cum sa functioneze relatia chiar si asa?
Expectatiile ce tin de latura sexuala, nesatisfacute o perioada lunga de timp, duc la deteriorarea relatiei.
Chiar daca pe langa nevoia de diversitate, intr-o relatie mai dezvoltam si alte nevoi, dorinte si cautari (iubire, stabilitate, daruire, implicare, familie, copii, siguranta, comunicare, hobby-uri, pasiuni), totusi rutina actului sexual, precum si pasivitatea excesiva a unuia dintre parteneri, destabilizeaza, de cele mai multe ori echilibrul cuplului, ducandu-l spre destramare.
Nicidecum lipsa de experienta, in spatele careia te ascunzi, nu poate fi invocata pentru a-ti justifica lipsa de chef in a initia actul sexual. Iar dorinta ta, de a-ti fi inteleasa pasivitatea, si speranta ca relatia poate functiona si asa sunt pure utopii.
Placerea actului sexual, bucuria lui nu tin in nici un fel de experienta anterioara. Cu totul altii sunt factorii care intervin aici si as aminti: stima de sine scazuta, comunicarea defectuoasa intre parteneri, diferite mecanisme de aparare la nivel inconstient sau „nepotrivirea de caracter” in sensul consumarii relatiei de dragoste dintre parteneri.
Sfatul meu este sa nu-ti doresti ca relatia sa mearga si asa. Marea perdanta vei fi chiar tu!