Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: plictisite de atatea restrictii alimentare

„Praslea cel mult prea voinic si merele de aur, suflate in pesticide”, „Fat-Frumos si Suferind, care se imbolnaveste intr-un an cat altii in saptezeci”, „Capra cu trei iezi cam bogati in toxine”, „Closca cea stresata, ouale marcate si puii ei hormonati”, „Povestea unui om lenes care nu facea minimum 30 de minute de miscare zilnic”. „Punguta cu alimente pe care nutritionistii nu dau doi bani”. Radeti voi, radeti de povestile zilelor noastre, dar specialistii, nu prea.

Iar eu sunt dispusa sa le tin partea pana-n panzele cele albe cu o conditie cam neagra: sa-mi spuna cu ce as mai putea trai in afara de aer – nu dintr-ala de cartier presupun, ci adus in punga sigilata din varf de munte – si apa, nu cu o formula oarecare, turnata din recipient de plastic, posibil cancerigen, sustin voci, ci una cu o lista stricta de minerale, in procente socotite pana la virgula.

Imi place sa cred ca nu ma hranesc cu prostii si ca as primi macar un 8 cu ceva felicitari de la profesorii in alimentatie, dar daca ma apuc sa-mi despic meniul si sa-l caut de E-uri, si de alte nereguli potential ucigatoare, ne vom ingrozi, pe cuvant va zic.

Recomandări

Alimente la fel de periculoase ca țigările. Ce să eviți când mergi la supermarket

Băutura „secretă” a centenarilor. În ce cantitate se bea, de fapt, pentru a ajunge la 100…

Zilele mele bune se cunosc dupa castronul cu iaurt si cu cereale. Bine, bine iaurt da’ de care? Degresat, fara fructe, fara zahar, as raspunde. Dar e viu? Misca in el culturile de bacterii probiotice? Nu stiu precis, as comenta plecand capul. Si ce soi de cereale?

Fara strop de zahar sau alte invelisuri daunatoare, as completa mandra de mine. Din cele integrale, nu obtinute prin expandare, nu? Si 100% bio, obligatoriu, da?! Iar combintia asta cu iaurtul… nimeni nu poate garanta ca e tocmai buna… De lapte nici nu mai vorbim. Si fara picatura de miere, s-a notat? Oricum si mierea poate o adevarata bomba pentru organism.

Si uite asa masa pe care o credeam ideala pentru mine devine capcana capcanelor alimentare. Repetam scenariul pentru varianta omleta, o alta preferata de-a mea. Cat masura cusca in care a crescut gaina-mama si cu ce s-a facut ea mare?, m-ar intreba unii. Mananci si galbenusul, si albusul in acelasi timp, nu le separi?!, ar cotcodaci altii. Iar eu din nou n-as sti ce alt mic dejun sa-mi clocesc. Nici nu mai indraznesc sa aduc vorba de unt cu gem natural…

Alta mancare de peste crescut artificial

Sa desfiintam si alte mese vitrege: somon cu legume la gratar. De unde  provine pestele exact si ce i-au fost parintii? Crescatori? Nu-i bine. Salbatic trebuie.

Si legumele astea ce hram poarta? Nu sunt oare cam stralucitoare si prea mari? Cum, o supa crema inainte? Toate ingredientele fierte in coaja, da, altfel degeaba o consumati. Neaparat fara pic de condimente si smantana! Ciorba de pui? Sa fie pasare de cuib eco, nu ne intereseaza de unde, altfel sa zboare din oala.

Paine? Fereasca Sfantul sa nu fie cu quinoa, grau dur, hrisca, etcuri tot pretentioase. Poftesti fructe? Unele dintre cele crude sunt posibil contaminate cu azotati, considera unii nutritionisti, cateva din alea uscate pot avea sulfiti in exces, gasesc altii. Moment in care eu apuc o furculita imaginara, o trantesc de masa asta mare de discutii la care v-am poftit si strig: mai slabiti-ne!

Inghititura cu inghititura

Pentru ca vad zilnic cele mai mari cozi la mezeleuri ori la promotiile din fast-food-uri si cred ca unor astfel de oameni nu poti sa le ceri dintr-o data sa manance numai andive si anghinare organice.

Pentru ca si mie daca mi-ar fi trantit careva in fata in ziua in care mi-am schimbat dieta o hartie pe care scria “obligatoriu creson, tapioca si anason”, acum as fi rontait descurajata tot pacatosii cartofi prajiti.

Nu ne putem schimba obiceiurile culinare peste noapte, nu avem cum sa inghitim si sa digeram intr-o clipita toate regulile cele perfecte, e absurd sa ne cereti asta. Invatati-ne intai sa mancam iaurt in loc de parizer si peste in loc de mici, si apoi intrati in detalii probiotice sau de cultura.

Trebuie sa ne luati incet, ca pe bebelusii ce refuza uneori mancarea, pana cand parintii fac linguritele cu portii mici-mici sa “zboare” precum avionul. Si-ntr-o buna zi, daca aveti rabdare, vom ajunge – si el, si noi – la destinatie…