Un nou studiu spune ca fetele se arata mai dispuse decat baietii sa vorbeasca cu parintii despre prima dragoste. Iar ambele sexe o prefera pe mama pentru dezvaluirea primilor fiori. Cu toate acestea, atat fetele cat si baietii sunt reticenti in privinta impartasirii experintelor sexuale. Iata insa la ce se asteapta de la parinti tanarul tocmai atins de Cupidon.
Cei mai multi parinti sunt frustrati daca simt ca propriul copil, ajuns la varsta adolescentei, are prima aventura. Motivele? “E prea mica!“, ar fi explicatia la indemana majoritatii.
In realitate, spun studiile, parintii se tem de cresterea distantei dintre generatii, dar si de scaderea autoritatii. O atitudine la indemana celor mai multi ar fi interzicerea relatiei. Cea mai proasta solutie, va avertizeaza psihologii, pentru ca mareste frustrarea adolescentului si, simultan, creeaza raceala tntre acesta si parinte. Care ar fi solutia? In primul rand, de deceptii nu aveti cum sa-i feriti.
Puteti insa sa-i feriti de bolile cu transmitere sexuala, doar daca le induceti constant ideea ca prezervativul este obligatoriu, fara insa o alta restrictie. Nu uitati ca primele instincte sexuale nu pot fi conditionate de parinti sau de oricare alta persoana.
De asemenea, nu ii puneti intrebari peste intrebari, pentru ca le va considera enervante si fara sens. E important doar sa fiti prin preajma, iar daca are chef sa vorbeasca, doar sa fiti un bun ascultator, nu un furnizor de sfaturi nesolicitate. Pentru ca aceasta perioada este insotita in cazul adolescentilor de o doza mare de neincredere in propriile forte, in nici un caz parintii nu trebuie sa le alimenteze nesiguranta in oricare alt domeniu – scolar, sportiv.
Daca adolescentul traieste prima poveste de dragoste si, la scurt timp, prima deziluzie, e important sa va amintiti ca aceasta se resimte violent. In acest caz, nu faceti afirmatii de genul: “Ti-am spus eu!“.
Psihologii cred ca aceasta prima drama trezeste altele mai vechi si inconstiente: cea a bebelusului care trebuie sa renunte la relatia profunda cu mama sa sau cea a copilului mic care trebuie sa se desprinda de legatura oedipiana cu parintele de sex opus.
Copilul va avea o perioada de negare, apoi va deveni ori deprimat, ori furios, ori se va culpabiliza. Reactiile sunt absolut normale. In toate aceste cazuri, parintii trebuie sa fie prezenti, dar nu agasanti.
Cel mai probabil, dupa o luna, starea adolescentului va fi stabila. In aceasta perioada, ideal ar fi sa aveti activitati casnice impreuna, excursii si sa va gasiti curajul sa ii povestiti – aparent fara legatura cu situatia copilului – de deziluziile din propria dvs viata. Si-i veti captati interesul, mai ales daca faceti povestile usor amuzante, si implicit va sti ca nu toate i se intampla numai lui.