Recent, Ioana Maria
Moldovan a trecut prin momente dificile: suspiciunea unui cancer de
piele i-a dat viata peste cap. Insa medicii au intervenit la timp
si Ioana este acum perfect sanatoasa. Optimismul, dar si sprijinul
familiei au ajutat-o sa treaca peste toate problemele. Asa ca acum
traieste fiecare clipa din plin: si-a schimbat look-ul si are
cateva sfaturi importante pentru cei care amana vizitele regulate
la medic.
CSID: Cum ai primit vestea suspiciunii de cancer de piele?
Ioana Maria Moldovan: Cand un dermatolog iti spune, fara
sa stea pe ganduri, ca e bine sa-ti operezi alunita cat mai repede,
pentru a evita complicatiile, evident ca incepi sa-ti faci griji.
M-am speriat, nu stiam ce sa fac, mi-au trecut prin minte tot felul
de ganduri, m-am intrebat non-stop de ce eu, cea care incercam sa
ii ajut pe cei care isi prezentau povestile cutremuratoare in
emisiune, aveam nevoie acum de incurajare.
Au urmat apoi operatia si asteptarea rezultatului biopsiei unde nu
exista cale de mijloc intre benign si malign. Clipele de asteptare
au fost ingrozitoare, imi e tare greu sa vorbesc despre acest
moment.
CSID: Ce te-a determinat sa mergi la medic?
I.M.M.: Totul a inceput acum 2 ani cu un control de rutina
cand mi-a fost descoperita o alunita care nu arata deloc bine.
Doamna doctor dermatolog Giurcaneanu a examinat-o si a tinut-o sub
observatie, spunandu-mi inca de atunci ca, daca se modifica
culoarea si marimea, e mai bine sa o scot.
Evident ca n-am prea dat importanta vorbelor dumneaei, aveam alte
lucruri mai importante de facut decat o simpla alunita. Din pacate,
tocmai aceasta simpla alunita mi-a transformat viata intr-un
calvar. Acum cateva luni, am zgariat-o din greseala. S-a inrosit
pe loc si s-a inflamat. M-am speriat si am dat fuga la
dermatolog.
La consultatie, d-na doctor a observat ca textura, culoarea si
marimea s-au modificat si ca trebuie sa ma operez. A urmat o
perioada infernala, parintii si bunica mea imi spuneau sa nu ma
operez, ca nu e bine sa te atingi de alunite. Trebuie sa recunosc
ca si mie imi e frica de interventii chirurgicale, imi este teama
de ace, de medici.
Chiar am fost programata odata, dar am anulat pentru ca n-am avut
curaj sa merg pana la capat. Cel care insa m-a convins sa iau
decizia finala si sa ma las pe mana medicului a fost Marian,
logodnicul meu. Cum m-a convins? Mi-a povestit despre o intamplare
adevarata. Mama unui prieten de-al lui si-a rupt din greseala o
alunita, nu i-a dat importanta si s-a tratat dupa ureche.
Dupa 6 luni, cand s-a dus la doctor, a descoperit ca are cancer de
piele. Nimeni n-a putut face nimic pentru a o salva.
CSID: Cum te-au sustinut cei din jur cand le-ai spus despre
ce este vorba?
I.M.M.: Nu a stiut foarte multa lume prin ceea ce trec,
doar cei dragi au stiut adevarata poveste. Sunt un om caruia nu-i
place sa arate ca sufera, nu voiam sa ma compatimeasca cineva sau
sa ma intrebe in fiecare zi daca au sosit rezultatele sau daca sunt
bine.
Desi nu ma simteam bine fizic si nici psihic, am continuat sa vin
la emisiune. Nu mi-a fost deloc usor, mai ales ca unele povesti
erau tocmai despre oameni care asteptau rezultatul unor analize.
Dar am mers mai departe si am sperat ca intr-o zi o sa fie bine.
Parintii, bunica si mai ales Marian au fost in permanenta langa
mine, m-au sustinut si mi-au aratat clipa de clipa cat de mult ma
iubesc.
Citeste mai multe in editia tiparita a revistei Ce se
intampla, Doctore?
Citeste si: Alunitele la control cu raze
infrarosii!