Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun, banuiesc
ca nu imi prea citesti jurnalul si nu tragi nici un invatamant din
el, ca si restul articolelor noastre de altfel, din moment ce anul
trecut, exact pe vremea asta, British Medical Journal ni te dadea
drept exemplu negativ. Ca ai burta, ca esti un sedentar si
jumatate, ca esti purtator de diverse virusuri. Iti dau sansa sa te
revansezi acum, indeplinindu-mi dorinta dupa dorinta din scrisoarea
ce urmeaza.

Daca le mai pastrezi pe cele sosite din anii ’80 incoace (mie mi-ar
placea sa cred ca le tii undeva in camara, chit ca ocupa locul unor
posibile borcane cu bunatati), vei avea o mare surpriza. Copilita
care iti cerea candva ciocolate chinezesti cu ambalaj rosu sau
bomboane argintii, cea care scotea mereu in evidenta cu cariocile
capitolul „dulciuri”, are acum cu totul alte cereri.

N-ar fi rau sa le citesti cu atentie chiar gandindu-te la tine,
dupa tot ce au scris australienii aia in studiul din 2009. Iti
reamintesc ce ti-a reprosat un specialist de-al lor in domeniul
sanatatii publice, mai uiti si tu, doar ai o varsta inaintata si
incerta. Spunea ca oferi un exemplu negativ in materie de sanatate:
„are burta si se deplaseaza mereu intr-o sanie, desi ar trebui sa
tina regim si sa mearga pe jos sau cu bicicleta.

Recomandări

Cel mai bun mic dejun pentru femei și bărbați. Cum să slăbești mâncând exact ce-ți trebuie

Alimente la fel de periculoase ca țigările. Ce să eviți când mergi la supermarket

Pe plan epidemiologic, exista o corelatie intre tarile care il
venereaza pe Mos Craciun si cele in care rata obezitatii la copii
este ridicata”. Acelasi expert australian (nu-i dau numele, ca sa
nu-i rupi scrisoarea cand o veni) propune o noua imagine pentru Mos
Craciun. Un barbat zvelt, care face mult sport ca sa se antreneze
pentru efortul dur care il asteapta pe 24 decembrie. Eu nu te vreau
inlocuit. Desigur pun urmatoarele conditii…

Meniul de „lasat sub brad”

Intai de toate, imi doresc enorm sa ne intoarcem in timp pe cand
erai mai tanar si mai suplu cred, in indepartatul 1982, si ca sa le
poti spune ursitoarelor de la ceremonia mea, sa nu-mi zica de
bani-garla, sa nu-mi prevada cariera stralucita, sa nu pomeneasca
nici barbati adoratori, ci sa-mi comande un
metabolism-ceas-elvetian.

Cu arderi tip fulger si consum unic in lume, dintr-acela de-ati
aduce in cutia postala o scrisoare cu antetul Cartii Recordurilor,
caci n-are pereche pe mapamond. Acum, stiu doar ca e pe drum
instiintarea ca sunt pamanteanca ce se-ngrasa doar privind, femeia
ale carei fermoare stau sa crape numai cand da sa-si aminteasca
gustul tortului de bezea, tanara care n-o sa mai incapa maine in
bluza M doar pentru ca a scris asta.

Apoi, imi doresc ca pe 25 decembrie dimineata sa fie deschise toate
magazinele noi pe care ti le cer, la doi pasi de casa mea. Dupa cum
urmeaza. Unul cu alimente bio, altul cu raw-food, altul cu toate
fructele pamantului in forma lor optima (care se traduce „moi”
pentru mine), cu smochine vii cu putine calorii in miez de
decembrie, si cu banane adevarate pe care sa le tai eu cu cutterul
de pe creanga lor, ca in Creta, stii tu. Apoi, vreau ca Piata Obor
sa se transforme in La Boqueria.

Citeste mai multe in editia tiparita a revistei Ce se
intampla, Doctore?

Citeste si: Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta:
mancatul emotional