Caloria, arz-o sportul!

Cred ca vorba aceea care spune ca stai zeci de ani langa un om si tot nu apuci sa-l intelegi cu adevarat se potriveste si aici. Traiesti o viata cu caloria in farfurie si tot nu o cunosti de fapt. Si noi, ca noi, ca ne mai indreptam neintelegerile la o ora dura de tae-bo, ne mai luam bluze cu o croiala pacalitoare. Dar nici macar nutritionistii nu o pricep foarte bine.

Tarziu, am auzit ca pe lumea asta exista si calorii. Tarziu, adica sigur dupa 18 ani, si dupa mai multe tentative de diete. Pe vremea mea, mamele nu le vorbeau fetelor despre kilojouli si tabele nutritionale. Cert este ca si dupa ce am citit 2.000-3.000 de etichete cu o sumedenie de cifre explicative, lipite pe diverse produse, tot nu mi-am facut imaginea potrivita despre calorii. Dar, pana la urma, cine si-a facut-o?

Socul carnetelului de notat mese

Recomandări

Ceai verde pentru sănătate şi slăbire

3 aditivi alimentari controversaţi

Una e sa citesti la cumparaturi diverse valori calorice notate pe alimente, alta e sa te apuce nebunia sa tii o saptamana un fel de jurnal culinar cu ce inghiti zi de zi, plus calorii notate in dreptul fiecarui te-miri-ce alimentar. Atunci m-a lovit. Pentru ca tot adunam si adunam si nu ma mai opream. Alegeam mereu lucruri cu un continut caloric mititel, dar cred ca asta ma fura. Gandindu-ma ca mananc numai valori modice pot sa mai iau si o din aia, si o gura din ailalta. La fructe a fost cel mai dureros.

Eu seara mancam cel putin 4 bucati si de cand am scris negru pe alb ca trebuie sa inmultesc 4 cu o suta si, chiar doua sute de calorii, mi-au cam stat in gat. Evident, mi-am redus cantitatea de alimente, pentru ca seara trageam linie si saream de 2.000 kcal, totalul ideal pentru femeia standard. Discutii pe tonuri ridicate se poarta inclusiv pentru aceste valori stabilite acum multi ani si socotite de unii deja prafuite. Pentru ca alimentele nu mai sunt cele de atunci, pentru ca ritmul de viata s-a schimbat, pentru ca lenea e si ea mai mare etc.

Despre paternitatea caloriei

Inaintea unei zile a Recunostintei, un profesor pe numele lui James L. Hargrove, de la Universitatea din Georgia, fusese rugat sa le vorbeasca americanilor despre zecile de mii de calorii pe care se pregatesc sa le infulece. Omul insa a „socat”. A dezvaluit ca multi nutritionisti habar n-au care este adevarata origine a acestei calorii ori n-au cea mai mica idee de ce ar trebui sa-i tinem cu totii o socoteala stricta. Hargrove s-a apucat de studii.

A aflat intai de toate ca o calorie a fost unitatea de masura pentru energia necesara incalzirii unui kilogram de apa cu un grad Celsius. A fost utilizata deci in fizica si de catre ingineri, pentru ca apoi sa ajunga in nutritie, unde masoara cantitatea de energie pe care mancarea o contine. Controversele legate de inventia ei pomenesc mai multe nume si natii.

Hargrove ii tine oarecum partea unui neamt si crede ca acesta este primul care a vorbit despre mancare ca sursa de energie, in 1848. Primele tabele cu valori de calorii pentru 100 de grame au aparut in 1918, intr-o carte care s-a vandut in State ca atat de calorica paine calda. Atat se stie (aproape) sigur. Restul e… bajbaiala. Inclusiv in alegerile pe care le facem acum.

De ce ne este atat de greu sa estimam caloriile?

Uitandu-ma la mine, cred ca si din cauza mesajelor pe care producatorii de diverse alimente ni le strecoara in prezentarea marfii. „Fara zahar”, „Zero la suta grasimi”, „Suta la suta natural” – toate ne fac sa ne gandim la sanatatea intruchipata si silueta sculptata. Sunt zile intregi de cand, in plina dieta, ma gandesc la o anume briosa pe care scria „sugar-free”, dar care avea un numar aproape egal de calorii ca varianta cu zahar inclus.

La fel am patit intr-o vreme si cu ciocolatele cu fructoza, dar mai calorice decat unele indulcite traditional. Interesant este un studiu abia publicat in Journal of Consumer Research si care ne da de inteles ca ne calculam caloriile si in functie de ordinea in care vedem anumite produse. De exemplu, spun cercetatorii de la Universitatea Northwestern, un grup care a luat masa de pranz (o salata si un cheeseburger) a considerat ca sandvisul avea 570 de calorii cand l-a vazut pe el primul sau 787 (plus 38%) daca l-a vazut dupa salata, dupa ce a estimat caloriile acesteia.

Pe de alta parte, nu-i putem lasa afara din discutie pe cei care spun ca nu e important doar numarul de calorii, ci si ingredientele si modul de preparare ale alimentului cu pricina. Tot din America a venit la inceput de an o concluzie care m-a uimit: potrivit nu stiu caror specialisti, gogoasa e o alegere mai sanatoasa decat covrigul. Ca sa incercam sa incheiem, in domeniul numaratului de calorii pentru sanatate suntem inca pe principiul “crede si nu cerceta”.

Nu stim precis cine si pe ce s-a bazat cand a recomandat supravegherea stricta a caloriilor. Cand si cand mai apare cate un studiu care ne spune ca cine le tine in frau traieste mai mult. Sau cate un Montignac care le numeste cea mai mare prostie.

Pana la inventia dispozitivului care ne va spune in 138 de limbi cate calorii are exact un aliment, doar indreptandu-l spre el, si pana la noi cercetari in alambicatul subiect, gestionati caloriile cum stiti/credeti/presupuneti ca va e mai bine. Nu suna foarte linistitor, dar nu vedeti ca nici specialistii specialistilor nu prea stiu cu ce se mananca.

Caloria, intre daca si parca

-Ar fi fost inventata de 2 francezi, in 1852, ba de un fizician german, in 1848, ba de un alt francez, dar mult mai devreme, in 1819, cand omul chiar ar fi dat definitia termenului.

-Pana in 1848 oamenii credeau ca energia vine de la Dumnezeu si nu faceau legaturi concrete intre alimentele pe care le consumau si energia cu care le functiona organismul.

-De curand, americanii au anuntat si ca strategia lor cu meniurile in care sa existe toate informatiile nutritionale posibile si imposibile nu a dat mari roade. Obiceiurile alimentare ale oamenilor nu s-au schimbat nici dupa ce au vazut valori ale caloriilor mari cat niste numere de telefon.

-In plus, multe localuri oricum trec pe hartie valori cam cu 18% mai mici decat in realitate, spunea o cercetare.