CSID: Unde va jucati de obicei?
Pavel Bartos: Unde apucam (rade). In principal, locul nostru de intalnire este acasa, dar incerc sa le arat des fetelor ce inseamna si viata la tara, la bunici, in locuri care mie mi se par absolut minunate. De ce? Pentru ca au aer curat, mancare sanatoasa, liniste si, nu in ultimul rand, oameni extraordinari, pe care as vrea sa ii descopere si copiii mei.
CSID: Care este cel mai greu lucru pentru taticul Pavel Bartos?
P.V.: Am un singur raspuns – rabdarea. La ce avant a luat societatea din ziua de azi, noi nu mai avem rabdare, nu avem destul timp sa-i ascultam pe cei de langa noi, traim in graba si ii grabim si pe ceilalti. Ii grabim, din pacate, in special pe cei mici, care au atat de mult timp, atata disponibilitate si atata energie!
CSID: Cand te-au pus fetitele tale in dificultate maxima?
P.V.: Cand au venit pe lume! Pentru celelalte lucruri indraznesc sa cred ca am… suficiente resurse. Emotia care m-a cuprins atunci cand mi-am vazut fetele pentru prima oara in viata nu se compara cu nimic!
CSID: Si spui ca nu ai fost depasit niciodata in privinta ingrijirii lor…
P.V.: Ba da, cand logica mea nu se coreleaza cu logica lor. Ar trebui sa explic putin acest lucru, cred ca li se intampla si altor parinti. Copiii au o mare calitate – aplicand logica lor, au perfecta dreptate tot timpul! Daca aveti copii, vi se pare sigur cunoscuta aceasta situatie.
CSID: Cand sunt bolnavioare, cum te descurci?
P.V.: Chiar daca nu stau foarte bine la capitolul timp, un lucru pot sa spun cu mana pe inima. Cand sunt bolnavioare, mergem tot timpul impreuna la doctor.
Dimineata, taticul e priceput in bucatarie