Ne naştem ca să ne mişcăm. Dacă ignorăm această lege a naturii nu suferă doar muşchii, nu apare doar ţesut adipos pe burtică. Acestea sunt semne exterioare care contează până la un punct doar estetic. Una dintre cele mai mari suferinţe ale corpului din cauza lipsei cronice de mişcare – e vorba inclusiv de ratarea banalului mers pe jos – se referă la vene.
Sunt vasele de sânge care întorc spre inimă sângele folosit din periferii, ca să fie reîncărcat cu oxigen. Cum arată suferinţa acestor vase cel mai frecvent? Varice, tromboflebite, hemoroizi, dar şi… celulită.
Varicele reprezintă cea mai frecventă afecţiune a venelor. Ce se întâmplă în aceste vase? Unele, mai mari în dimensiune, devin şi mai dilatate. Venele de dimensiuni mici devin reticulare – acea formă neregulată.
Boala are inclusiv simptome care nu se referă la aspectul estetic. E vorba de oboseală, senzaţia de greutate sau durere. Localizarea cea mai frecventă a varicelor este la nivelul membrelor inferioare, la gambe şi coapse. E adevărat, afecţiunea poate apărea fără o cauză determinată. Se crede că la aceşti pacienţi este vorba despre o insuficienţă congenitală a valvelor venoase care nu opun rezistenţă la revenirea sângelui.
La fel de adevărat este că lipsa cronică de mişcare de orice fel, dacă stai mult în picioare sau dacă eşti însărcinată, sunt situaţii care predispun la formarea varicelor. Aşa că prevenţia cea mai bună a acestei afecţiuni rămâne exerciţiul fizic regulat şi, implicit, o greutate normală. Lipsa acută a mişcării determină inclusiv tromboflebitele, adică coagulări sangvine intravasculare (tromboze) la nivelul venelor, însoţite de reacţii inflamatorii ale peretului venos (flebita). Există însă tratament.
Nu te mişti, poţi ajunge rapid şi la hemoroizi. Ce sunt aceştia? Sunt vene care căptuşesc canalul anal (ca nişte perne) şi asigură închiderea etanşă a anusului. Constipaţia poate fi iar un semn al lipsei mişcării – aceasta deoarece muşchii din interior nu mai sunt ţinuţi în formă şi nu mai pot împinge bolul fecal – iar aceasta determină inclusiv hemoroizi.
De obicei, sângerează prin anus, cu sânge roşu. O dată apăruţi, trebuie trataţi, deoarece cresc mult în dimensiuni. În lume, la acest moment se preferă abordarea nechirugicală a hemoroizilor. Practic, medicul asigură legătura cu benzi elastice, fototermocoagularea cu infraroşu şi utilizarea radiofrecvenţei.
Trebuie doar să reţii că această măsură medicală îţi asigură confortul, dar nu trebuie să excluzi ulterior nici mesele concepute astfel încât să fie antiinflamatorii, dar nici mişcarea regulată.
Şi celulita este de regula o consecinţă a lipsei mişcării, dar şi a unei alimentaţii extrem de chimizate. Celulita reprezintă de fapt o reacţie inflamatorie a celulor situate sub epidermă. Aşa se explică durerea la presarea pielii. De asemenea, presupune o circulaţie venoasă incorectă. Dacă circulaţia locală e defectuoasă, în spatele pielii are loc o aşa-numită stază, cu alte cuvinte, sângele şi limfa băltesc, iar pielea nu mai e hrănită normal.
Toate aceste afecţiuni prespun un consult medical de specialitate, dar şi un consult la medicul nutriţionist. Aceasta deoarece hrana acestor pacienţi trebuie să fie antiinflamatorie prin ea însăşi. Să dăm un exemplu. Toate animalele crescute industrial primesc doze de antibiotice sau, uneori, hormoni cu ajutorul cărora să asimileze mai bine hrana şi să fie mai productive. Produsele animale devin astfel disrupteri hormonali pentru organismul uman, dereglează metabolismul, iar organismul se apară. Primul semn de apărare al organismului şi când îţi zgârii pielea şi când îi dai hrană cu multe chimicale este inflamaţia.
Pe cât de benefică este această inflamaţie în stare acută, pe atât de periculoasă când devine cronică. Soluţia? Indiferent ce produs de origine animală ai alege, încercă să fie dintr-o sursă pe care o cunoşti. Ştii astfel dacă animalele folosite pentru carne, ouă, lapte au fost sau nu hrănite cu substanţe chimice.
Legumele şi fructele au şi ele un rol esenţial în menţinerea unei stări normale a întregului organism. Spre exemplu, vitamina C este un antioxidant excepţional în prevenirea inflamaţiei cronice. Din păcate, se distruge extrem de uşor, aşa că ai mare grijă. Ardeiul are o cantitate uriaşă de vitamina C şi îl găseşti până toamna târziu. Îl poţi ţine apoi la congelator şi tot te bucuri de 80% cantitatea de vitamina C.
La capitolul fructe, tot variantele din pădure sunt cele mai bune. Dintre toate fructele de pădure, măceşele au cea mai mare concentraţie de vitamina C. Iarna bea regulat un ceai de măceşe, dar apa nu se încălzeşte la mai mult de 40 de grade, pentru că altfel distrugi vitamina C din acest fruct. De altfel, orice fel de ceai conţine şi vitamina C, dar prin fierbere distrugi această substanţă importantă, aşa că exlude ceaiurile fierbinţi. Şi ca regulă generală, indiferent de anotimp, încearcă să consumi zilnic o salată din frunze verzi. Vitamina C de sinteză nu are aceleaşi calităţi ca şi cea obţinută din fructe şi legume.
Varicele situate la exterior, în apropierea pielii, sunt cele care se văd şi au un aspect total inestetic. La pacienţii care au o activitate fizică normală se pare că apar din cauze congenitale. Valvele venoase nu opun suficientă rezistenţă la revenirea sângelui. Însă la cei mai mulţi pacienţi lipsa mişcării determină această afecţiune. Este încă un argument să nu ratezi cele 30 de minute zilnice de mers pe jos.