Ai rău de altitudine? Există soluţii

Este un sindrom datorat scăderii oxigenului la altitudini mari. Presiunea atmosferică scade pe măsură ce altitudinea creşte, astfel încât tot mai puţin oxigen este disponibil în aer.

Răul de altitudine apare frecvent la persoanele care urcă la altitudini mari. Severitatea afectării depinde de cât de sus şi cât de repede urcă persoana respectivă. De exemplu, majoritatea persoanelor care, în timp de o zi sau două, urcă la peste 1.800 m (6.000 de picioare) vor prezenta edem de mare altitudine. Edemul pulmonar şi edemul cerebral de mare altitudine apar rareori la altitudini mai mici de 3.000 m (10.000 de picioare).

Potrivit studiilor, persoanele care trăiesc în zone situate la nivelul mării sau sub acest nivel sunt mai susceptibile la apariţia răului de altitudine, ca şi cele care fac eforturi fizice mari imediat după ascensiune. Persoanele cu anumite afecţiuni pulmonare, boli cardiovasculare sau afecţiuni ale sângelui pot prezenta în mod special dificultăţi la altitudini mari. Atenţie! Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât durata de aclimatizare creşte, dar există persoane care pot desfăşura activităţi normale la altitudini de 5.100 m (17.000 picioare).

Recomandări

Factori care dezechilibrează flora intestinală și slăbesc imunitatea

Răceala şi gripa: diferențe

Simptome şi diagnostic

• Răul acut de munte este cea mai uşoară formă de rău de altitudine. De obicei, simptomele apar după 4-12 ore şi includ: cefalee, oboseală şi dispnee la efort. De asemenea, pot apărea anorexia, greţuri şi vărsături, slăbiciune musculară şi irascibilitate.
• Edemul de mare altitudine produce umflarea mâinilor, picioarelor şi, la trezirea din somn, a feţei. Edemul este neplăcut, dar dispare în câteva zile.
• Edemul pulmonar de mare altitudine poate evolua de la o formă uşoară la una care poate periclita în câteva ore viaţa. Simptomele apar de obicei în a doua noapte după ascensiune, se agravează în timpul nopţii şi pot deveni treptat mai grave. Simptomele uşoare includ, de obicei, tuse uscată şi dispnee doar după un efort uşor.
• Edemul cerebral de mare altitudine este prezent în grad redus în toate formele de rău de altitudine, dar poate deveni sever. Se manifestă prin cefalee, confuzie mintală, ataxie (mers nesigur şi necoordonat) şi comă.

Tratament

Persoanele care prezintă rău de munte acut trebuie să oprească ascensiunea şi să se odihnească. Până când nu dispar simptomele, nu trebuie continuată ascensiunea. Simptomele se ameliorează în câteva zile. Pentru cefalee se administrează acetaminofen sau medicamente antiinflamatorii nesteroidiene. Dacă simptomele sunt mai severe, trebuie suplimentat oxigenul prin intermediul unei măşti faciale. În cază că edemul de altitudine mare este supărător, pot fi de ajutor diureticele, de exemplu hidroclorotiazida. Cu toate acestea, edemele se rezolvă după coborâre, chiar fără tratament.