Sensibilitatea dentară reprezintă o durere de scurtă durată, dar foarte intensă, ca o străfulgerare la nivelul dinţilor, la contactul cu alimente sau băuturi reci, fierbinţi, dulci sau acre. Această durere, care apare odată cu stimulul declanşator dispare o dată cu îndepărtarea acestuia, ne anunţă că dinţii noştri au zone sensibile.
Deşi vorbim despre o problemă des întâlnită, 1 din 3 persoane confruntându-se cu ea, nu toţi cei ce suferă de această afecţiune sunt conştienţi că au dinţii sensibili. |n loc să ceară sfatul unui specialist, ei fie ignoră durerea, fie găsesc metode de a o evita. Din păcate, ignorarea durerii pe termen lung poate duce la devitalizarea sau chiar pierderea dinţilor!
Cum încep problemele?
Principala cauză a sensibilizării dinţilor este expunerea dentinei, o structură poroasă localizată imediat sub smalţ, care în diferite situaţii ajunge să fie “agresată”. Periajul brutal, utilizarea excesivă a gelurilor pentru albire, bruxismul, precum şi băuturile şi alimentele acide afectează smalţul dinţilor, rezultatul fiind instalarea sensibilităţii. “Expunerea dentinei poate avea cauze diferite, de la retragerea gingiilor, ca rezultat al unui periaj excesiv, agresiv sau efectuat cu o periuţă cu perii duri, până la uzura naturală a dinţilor din cauza contactului firesc dintre dinţi sau a bruxismului (scrâşnitul dinţilor). O altă cauză a expunerii dentinei este eroziunea smalţului dentar provocată de consumul de băuturi şi alimente acide”, ne-a explicat prof. dr. Constantin Varlan.
Cum prevenim sensibilizarea dinţilor?
Periaţi dinţii cu o periuţă cu perii blânzi, purtaţi gutiere pe timpul nopţii dacă scrâşniţi din dinţi, folosiţi o pastă de dinţi puţin abrazivă, nu abuzaţi de tratamentele pentru albire dentară şi, nu în ultimul rând, renunţaţi la anumite obiceiuri alimentare care facilitează eroziunea smalţului. Reţineţi că atât băuturile, cât şi alimentele acide dizolvă smalţul dinţilor pentru că au un nivel al pH-ului redus. Printre cele mai periculoase produse alimentare pe care ar trebui să le consumăm cu atenţie se numără vinul roşu care are un pH de 3,4, sucul de mere sau portocale, cu un pH cuprins între 3,4 şi 3,7, grepfrutul, cu un pH de 3,2, dar şi vinul alb, murăturile, caramelele etc.
Totuşi, pH-ul nu este singurul factor pe care trebuie să-l avem în vedere când vorbim despre eroziunea acidă, întrucât indicele de aciditate este legat şi de cantitatea de salivă necesară neutralizării substanţelor acide. Iată de ce este bine să evităm plimbatul băuturilor prin gură, băutul cu înghiţiuri mici sau ţinutul băuturilor în gură. Este indicat să folosim un pai atunci când consumăm băuturi acide şi să nu plimbăm fructele în gură atunci când le consumăm, pentru a minimiza contactul acizilor cu smalţul. Şi nu uitaţi că periajul dentar nu trebuie efectuat imediat înainte sau după contactul cu substanţele acide, pentru că smalţul dinţilor devine vulnerabil, şi folosiţi o pastă de dinţi specială, cu rol de remineralizare.