Am 4 kilograme nou-nouţe made in USA şi plasate pe unde nu se poate mai rău. Recunosc, am zis doar 4 pentru că este posibil ca acel cu care îmi împart viaţa, dar niciodată desertul, să fie curios în legătură cu aventurile mele alimentare americane şi să citească, poate chiar peste umărul vostru, acest articol.
Este incredibil de uşor să pleci în America ocupând un singur loc în avion, şi să te întorci stând de fapt pe două. O să întrebaţi ce mi-a trebuit mie, pofticioasă notorie, să mă duc taman în ţara tuturor posibilităţilor culinare.
Vă pot spune doar că s-au aliniat astrele ca eu să ajung în faţa grătarelor cu coaste barbecuizate, lângă burgerii aburinzi şi vizavi de steakurile uriaşe.
In Go(o)d (food) we trust
Vizitarea unui hipermarket american într-un moment în care ai (mari) probleme cu kilogramele este o experienţă traumatizantă. Orice mâncare, mâncărică, mâncărice pe care v-aţi imaginat-o vreodată se află pe cele 146.899 de rafturi.
Este dureros să te plimbi printre alimentele vieţii tale şi să ştii că nu ai norocul rumegătoarelor ce se bucură de un stomac cu 4 compartimente. Într-unul ca al lor ar încăpea tot ce vrei. Brusc îi înţelegi pe nativii de peste 100 de kilograme care se rostogolesc din raion delicios în raion delicios.
Umpli coşul, laşi la casă pe lângă bani şi nădejdea că vei slăbi prea curând, şi începi să simţi „taste”-ul american. Totul este atât de nemaiîntâlnit de bun, de parcă atunci când silueta ta a murit, ai ajuns în Rai.
Chipsurile divine, untul de arahide cu jelly, faimoasele plăcinte cu mere, cireşe ori mure, feluritele băuturi pe bază de cola, milioanele de feluri de bomboane, zecile de combinaţii care se pun în cafea şi implicit pe şolduri m-au făcut să uit ce e ăla regim.
Există chipsuri din făină integrală sau quinoa, 13 feluri de pâine de la aceeaşi marcă – unul cu 50 de calorii pe felie, altul cu 45, încă unul cu 40, din grâu integral, fără fructoză, fără sirop de porumb, organică, fără grăsimi saturate etc., etc., etc. sosuri de toate naţiile şi culorile din care producătorii se laudă că au stors şi cea mai mică picătură de grăsime ce putea atenta la talia consumatorului. Stai şi te minunezi şi apoi îţi pică fisa (din aceea de ciocolată): asta este o mare capcană pentru americanul cu probleme de sănătate care îşi imaginează că dacă mănâncă tot raftul 1 şi poate şi jumătate din 2, toate cu produse pe care scrie light, va slăbi. Nimic mai neadevărat.
Mă au roabă pe viaţă toate cărneturile preparate în stilul american. Şi, fireşte, toate dulciurile pământului care mi-au distrus cam 1 an şi jumătate de dietă. Chiar aseară când savuram un tort de ciocolată cu merişoare, mi-am auzit iubitul bombănind. “Ce-ai zis?”, întreb nepoliticos cu gura hiperplină. “Nimic”, răspunde. Doar că eu, chiar concentrată pe dulcele suprem, auzisem. “Slavă Domnului, că nu locuim în America”, spusese uitându-se îngrijorat la formele mele.
Citeşte şi: Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: hamburgerul cu cartofi