Cura de slăbire pleacă de la creier

Recent, mi-a trecut sub ochi un studiu care spunea că 6 din 10 femei eşuează într-o cură de slăbire. Surprinzător, având în vedere că la tot pasul te bombardează informaţii, produse light şi priviri ucigătoare când te refugiezi în prăjituri. Iar sezonul cald nu te iartă, impunându-ţi haine vaporoase. Aşa că firescul “de ce apar eşecurile?” se cerea lămurit.
  • Publicat:
Cura de slăbire pleacă de la creier

Recent, mi-a trecut sub ochi un studiu care spunea că 6 din 10 femei eşuează într-o cură de slăbire. Surprinzător, având în vedere că la tot pasul te bombardează informaţii, produse light şi priviri ucigătoare când te refugiezi în prăjituri. Iar sezonul cald nu te iartă, impunându-ţi haine vaporoase. Aşa că firescul “de ce apar eşecurile?” se cerea lămurit.

Recunosc, subiectele de la capitolul “dietă” m-au fascinat întotdeauna. În primul rând, pentru că n-am scăpat nici eu de-a lungul vieţii de măsurarea înghiţiturilor. Şi nici de sentimentul de vină după câteva prăjituri, care nici măcar nu-mi plac atât de mult. Şi nici de mâncatul cu privirea fixă în monitor care, evident, m-a adus la îngurgitarea a sute de pungi de covrigei, grisine şi chiar fructe uscate cu sacul.

Şi chiar atunci când am început să arăt cum îmi doream, îmi simţeam creierul secătuit de vlagă, iar bucuria nu era nici măcar la mare depărtare. Pur şi simplu m-am simţit în situaţia de a întreba “now what?” pentru că dincolo de siluetă nu începea deloc viaţa, aceasta continuă pur şi simplu. Aşa că mi-am dat întâlnire cu Mihaela Bilic, nutriţionistul care de-a lungul anilor mi-a tot deschis apetitul pentru lucrurile care contează în relaţia mea cu meniurile zilei.

Slăbirea e la modă, dar până când?

Şi am aflat că obsesia pentru diete şi regimuri restrictive nu face altceva decât să întoarcă organismul împotriva noastră. Am mai descoperit cu surprindere că mâncând restrictiv, refuzându-ne plăceri culinare şi ignorând multe alimente cu care am crescut în bucătăria bunicii, nu facem altceva decât să ne depărtăm de la natura umană, cea al cărei ceas interior ar trebui să zică stop atunci când şi-a făcut plinul de nutrienţi.

Practic, ar trebui să mâncăm aşa cum respirăm, fără să fim nevoiţi să ţinem cont de atâtea reguli care ne încorsetează şi nu fac decât să le încălcăm. În plus, gesturi banale precum savurarea ocazională a unei prăjituri au ajuns să fie privite cu circumspecţie de multe persoane de sex feminin, care riscă o nouă boală, ortorexia, adică obsesia pentru hrană sănătoasă.

Şi totuşi, permanenta oscilare între abuz şi cură de slăbire este atât de prezentă în jurul nostru încât ajungi să te întrebi la ce bun efortul dacă la capătul curei de slăbire începe o nouă îngrăşare?

De la cap pleacă totul

Discuţia cu dr. Mihaela Bilic m-a luminat asupra motivelor pentru care multe femei văd slăbirea, de cele mai multe ori eşuată, drept soluţia la probleme emoţionale pe care nu le verbalizează, nu şi le asumă şi nu sunt conştiente că rezolvarea nu vine din eliminarea unor kilograme în plus. Dacă s-ar întâmpla aşa, efectul “yo-yo” nu ar fi fost inventat.

Slăbirea pentru că trebuie, din motive de estetică, nu dă întotdeauna rezultatele dorite, iar nemulţumirile legate de propriul corp pot persista, pentru că slab nu înseamnă obligatoriu şi frumos. Nici raţiunile medicale nu sunt întotdeauna puternice, pentru există multe regimuri finalizate cu probleme de sănătate.

Mai mult, se spune că persoanele slabe au mai multe şanse de reuşită, dar nici un nutriţionist nu ne poate garanta succesul în viaţă, chiar dacă am devenit prieteni cu cântarul.

Cât despre dorinţa de a intra în posesia unei voinţe de fier, faptul că am trecut un hop al kilogramelor nu ne face puternici şi de nezdruncinat în faţa tuturor problemelor. La prima lovitură, riscăm să ne refugiem în alimentele cărora le-am negat existenţa. Multe femei intră în hora curelor de slăbire pentru un bărbat, dar nu-şi dau întotdeauna seama că un corp suplu nu este de ajuns pentru a seduce. 
 
Introspecţia salvează silueta
 
În aceste condiţii, un jurnal alimentar onest şi unul emoţional ar fi de dorit atunci când curele de slăbire au eşuat în mod repetat, este de părere Mihaela Bilic. Cel alimentar trebuie făcut cu mult realism, pe o perioadă de 10-15 zile. Practic, nu facem decât să ne dăm socoteală nouă şi doar nouă. Cel emoţional e mai complicat şi presupune aflarea motivului real pentru care mâncăm.

Foame, poftă, interdicţie, dorinţa de energizare, plicitiseală, plăcere, remediu la tristeţe, melancolie, anxietate, umplerea unui gol, autopedepsire, dezamăgire, furie, revoltă împotriva constrângerilor, emoţii de care ne este frică, sfidare, socializare, reflex – toate pot fi motive ale unui festin alimentar exagerat.

O dată identificat motivul, regula de bază a alimentaţiei ar trebui să fie “mâncăm din tot, dar nu tot”, adică moderaţia. Pe fondul asumării trăirilor şi identificării adevăratei probleme, ascultarea nevoilor organismului şi evitarea restricţiilor cresc şansele ca slăbirea să dea rezultate pe termen lung. “Doar atunci când motivaţia este reală, când decidem că asta ne dorim, când hotărârea e luată în deplină libertate şi face parte integrantă din noi, slăbitul va fi definitiv. Va avea loc firesc, fără epuizare, luptă, constrângeri, revolte, sentiment de vină! Fără risc de eşec!”, conchide Mihaela Bilic.

 
Sfaturi utile  
-Dacă nu vă este foame, nu trebuie să mâncaţi.

-Învăţaţi să deosebiţi foamea (nevoie fizică) de poftă (dorinţă psihologică).

-Mâncaţi când senzaţia de foame este moderată, nu extremă.

-Încercaţi să conştientizaţi noţiunea de porţie corectă adaptată nevoilor voastre – necesită educaţie.

-Identificaţi momentul în care aţi mâncat suficient – necesită atenţie, concentrare, timp.

-Opriţi-vă când sunteţi satisfăcuţi, nu sătui. Pe măsură ce mâncăm plăcerea scade, iar dacă a dispărut înseamnă că e suficient.

-Verbalizaţi şi definiţi senzaţiile produse de mâncare, savuraţi totul în deplină conştienţă.

-Apelaţi la dialogul interior, întrebaţi-vă organismul de ce are nevoie şi aveţi încredere în ceea ce simţiţi. 

-Daţi prioritate plăcerii, începeţi întotdeauna cu ce e mai bun! Nu amânaţi ,,orgasmul”!

-Renunţaţi la idealismul nutriţional – mai bine puţin din ce vă place decât mult din ceva ,,sănătos”. Contează aportul caloric aşa că poate fi jumătate de porţie sau fel unic. Important e să fie BUN!

-Aplicaţi noul slogan: ,,Lăsaţi ceva în farfurie!” E un exerciţiu greu care arată incapacitatea de a renunţa (fragilitate emoţională).

-Învăţaţi să spuneţi DA alimentelor ,,periculoase” (adică mănânc) şi concomitent să le spuneţi NU (adică pot să mă opresc).
 

Citeşte şi: Experiment CSÎD: 6 kilograme mai puţin în 4 luni

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Beatrice Osanu - Redactor-şef
Beatrice Osanu este unul dintre oamenii “Ce se întâmplă, doctore?” care a asistat la naşterea emisiunii în 2002 şi a revistei în 2005. În anii care au trecut de atunci, a cunoscut sute de medici, nutriţionişti, antrenori de fitness şi psihologi, dar şi celebrităţi care au inspirat-o, ...
citește mai mult