Mihaela Rădulescu: “Nu cred în diete drastice, nici în înfometare, nici în pastile de slăbit”

Însă crede într-o alimentaţie sănătoasă pe care o respectă cu sfinţenie. Crede în minutele de mişcare zilnică, inspirate şi de dvd-ul lansat de Carmen Brumă, de la care nu se abate niciodată. Şi crede că ambiţia poate fi antrenată ca să nu facem excese alimentare. În interviul pe care ni l-a acordat, Mihaela Rădulescu ne detaliază pas cu pas programul vieţii sănătoase, componentă importantă a educaţiei pe care o oferă fiului ei.

CSÎD: Toată lumea vede că arăţi senzaţional. Dincolo de  moştenirea genetică, ce faci în prezent pentru frumuseţe?

Mihaela Rădulescu: Acum, mai mult ca niciodată, sunt mult mai atentă la ce mănânc. Până acum, făceam doar sport şi duceam o viaţă foarte disciplinată, fără nopţi pierdute, fără alcool. De câţiva ani, am înţeles că şi alimentaţia cântăreşte greu în această ecuaţie şi că, oricât de bună ar fi moştenirea genetică, trebuie susţinută cu o alimentaţie sănătoasă, minimalistă, dar nutritivă, cu un supliment de vitamine care trebuie luate doar după sfatul specialistului.

Recomandări

HANDCUT COLLAGE, o nouă dimensiune a artei

Dr. Mihaela Bilic: ce se întâmplă cu vitamina C din fructe şi legume

Aşa că mi-am “redecorat” frigiderul pe interior – arată mult mai verde, dar şi cu ouă, lactate, brânzeturi, peşte, fructe şi multe lichide. Şi am reuşit să antrenez şi copilul în acelaşi ritm culinar sănătos. Nu avem “junk food” în casă, sub nici o formă şi încerc, pe cât posibil, să nu consume aşa ceva decât atunci când chiar nu are încotro şi îi e foame… în deplasare. Are voie dulciuri, dar le preferăm amândoi pe cele făcute în casă sau îngheţata şi ciocolata.

CSÎD: Ne poţi oferi mai multe detalii despre alimentaţia ta? Cum arată meniul zilnic?

M.R.: Micul dejun e masa cea mai copioasă şi… mai de familie. Mă trezesc mereu prima, fac sucuri de fructe, pregătesc ouăle aşa cum le mănâncă fiecare, pun masa şi de multe ori mă ajută şi fiul meu. Mănânc ouă aproape zilnic (fierte în coajă sau în apă cu oţet), beau lapte sau iaurt de capră, îmi fac un cocktail din toate fructele pe care le am prin casă, la care adaug câteodată şi un gălbenuş de ou.

E singura masă la care mănânc pâine, de cele mai multe ori prăjită, dar mereu din cereale integrale. Îmi iau vitaminele (aici n-aş detalia, pentru că nu vreau să ia nimeni la întâmplare pastile, ci să consulte un nutriţionist înainte) şi-mi fac programul de sport. Mănânc fructe când mă apucă foamea, iar la prânz aleg între supă, peşte sau salate, rareori o carne albă, doar la grătar. Nu mănânc sosuri şi nu pun în salate decât ulei de măsline.

Mai iau o gustare după-masă: ori sunt legume crude (morcov, conopidă, ciuperci, anghinare, roşii, ardei, avocado) ori e o îngheţată de ciocolată, de la care nu mă pot abţine vara. Seara, mănânc cam în acelaşi registru, dar foarte puţin şi beau câte un ceai verde sau de iasomie. Beau multe lichide, mai ales apă, doar o cafea dimineaţa şi niciodată alcool.

Cred cu tărie că o astfel de alimentaţie e în primul rând sănătoasă şi abia apoi benefică pentru ten, siluetă, păr, tonus. Nu cred în diete drastice, nici în înfometare, nici în pastile de slăbit. Cred că ajunge să-ţi antrenezi ambiţia pentru a te abţine de la excese, grăsimi, dulciuri prea multe. Şi mai cred în oglinda în care e bine să te priveşti foarte realist: nu toată lumea poate avea un trup perfect, dar oricine poate avea o sănătate bună, un număr corect de kilograme şi un tonus muscular constant.

Şi mai cred că a face câte o excepţie, rar, când chiar ţi-e poftă de ceva total din afara listei corecte, nu e chiar un păcat, dacă nu devine o obişnuinţă.

CSÎD: Cât timp aloci mişcării şi ce fel de sporturi practici?

M.R.: Am zile în care fac doar 15 minute şi altele în care fac o oră, dar nu există zi fără sport în viaţa mea. De când am descoperit dvd-ul lui Carmen Brumă, am dezvoltat aproape o adicţie faţă de genul de mişcări pe care ea le propune acolo, mi se potrivesc, muşchii mei îi mulţumesc zilnic 🙂 .

Mai fac wakeboard, încerc să fac progrese la kitesurf, mai joc volei pe plajă când am cu cine, înot, merg pe jos, mai merg la călărie câteodată. NU merg la sală şi nu alerg, dar fac orice sport face şi băiatul meu (mai puţin fotbal) 🙂 .

CSÎD: Hainele îţi vin mereu impecabil. Cât la sută din alegerile tale vestimentare sunt influenţate de Dana Budeanu?

M.R.: Atunci când e vorba de o emisiune tv, 100%, pentru că am înţeles la timp, zic eu, importanţa stilistului profesionist în viaţa unei persoane publice. O ascult în toate privinţele care ţin de imaginea vestimentară, pentru că ea nu doar sugerează o ţinută sau o creează, ci gândeşte un concept, creează o imagine, completează o poveste despre personalitatea unui om.

Ea nu a încercat niciodată să mă transforme în ceva ce n-aş putea fi şi sigur nu face asta cu niciuna dintre persoanele pentru care lucrează ca stilist. Ea are un talent extraordinar de a simţi ce te pune cel mai bine în valoare, ce te face să fii naturală şi ce-ţi ascunde cel mai bine defectele.

CSÎD: Ce te reprezintă cel mai bine din colecţiile designerului?

M.R.: Rochiile elegante şi topurile simple, toate pe care le-a făcut până acum. Am 20 de tricouri din acelaşi model, dar pe culori diferite, toate din colecţia “22” şi nu mă îmbrac decât cu ele, fie la plajă, fie pe stradă sau în avion. Sunt parcă făcute pentru mine, au exact lejeritatea care-mi place la un tricou, exact decolteul care-mi vine cel mai bine şi un material exact “second skin”.

CSÎD: Când mergi vara la plimbare, ce ţinute îţi place să alegi?

M.R.: Cele mai nebătătoare la ochi, cu putinţă – tricouri albe, negre sau gri, blugi scurţi sau lungi, tenişi sau încălţări feminine, dar comode. Admit că niciodată o rochie nu e prima mea alegere în timpul liber, poate şi pentru că îmbrac atâtea la emisiuni, şedinţe foto sau evenimente la care trebuie să particip… impecabilă.

Între paietele de la televizor şi tricorile simple de bumbac, între tocurile uriaşe şi tenişii comozi e o diferenţă care mă defineşte cel mai bine, trăiesc între nişte extreme pe care le abordez cu acelaşi firesc, sunt tot eu, dar în “adaptări” diferite.

Vacanţa, în familie

CSÎD: Cum îţi petreci vara?
M.R.: De când nu mai e vorba doar despre vacanţa mea, ci şi de cea a fiului meu, orice vară arată altfel. Vreau să-i arăt locuri frumoase, lucruri interesante, l-am învăţat să ţină un jurnal de vacanţă şi să-şi noteze acolo tot ce facem, ce-l impresionează, ce învaţă. Locuiesc într-o ţară pe care e păcat s-o părăseşti tocmai vara, când sunt atâtea de văzut şi vizitat prin împrejurimi.

Aşa că nu plecăm foarte departe, ci explorăm toate zonele în care putem ajunge cu maşina şi chiar cu trenul. Venim în fiecare vacanţă şi în România, să ne vedem familia şi prietenii, dar cel mai mult timp ni-l petrecem aici, pe malul Mării Mediterane. Sunt genul foarte activ în vacanţă, nu-mi place încremenirea pe şezlong, aşa că o zi vizităm muzee, în alta mergem în vreun parc de distracţii sau la o grădină zoologică, apoi găsim vreo peşteră sau vreo grădină botanică, un castel, un sat în care este vreo sărbătoare interesantă şi absolut în fiecare zi facem şi sport.

Suntem amândoi foarte buni pe wakeboard, dar el merge şi la tenis, kravmaga, înot, joacă baschet şi multe altele. L-am învăţat să aibă un program disciplinat, cu câteva activităţi la ore fixe, printre care şi exerciţii de matematică, gramatică, vocabular. Fiecare zi se termină cu o carte bună şi un adormit în braţe. Chiar dacă a crescut, e tot puiul meu.

CSÎD: Când vrei să te relaxezi, ce loc din România îţi este cel mai drag?
M.R.: Pădurea. Cea în care poţi merge cu motoarele, fără să întâlneşti oameni care să te judece, ci doar păsări, oi, copaci, brânduşe mov şi linişte. Liniştea pădurii e muzica mea preferată.

CSÎD: Când mergi în vacanţă cu fiul tău, care sunt rugăminţile lui?
M.R.: Să nu ne mai culcăm aşa devreme, adică la 10! Deşi, când spune asta, i se închid ochii de somn şi adoarme în următoarele câteva minute.

Educaţia, sub toate aspectele

CSÎD: Bănuiesc că şi fiului tău Ayan îi oferi o educaţie alimentară solidă. În ce constă aceasta?
M.R.: Sigur că mă preocupă foarte în detaliu ce mănâncă şi sunt destul de strictă în această privinţă. Are ore fixe de masă şi de gustări, are de ales numai între variante sănătoase când suntem acasă, căci nu cumpăr prostii. Iar când trebuie să mâncăm în oraş sau în alte case, îi pun eu în farfurie ce trebuie să mănânce.

Nu cred că un părinte e mai bun dacă-şi lasă copilul “dezlegat” la farfuria de cartofi prăjiţi, la borcanul de maioneză sau la sucurile cu prea multe chimicale şi zahăr, cred că doar nu înţelege cât e de importantă alimentaţia în perioada de creştere şi cât e de simplu să-i creezi obişnuinţa de a mânca inteligent, de mic.

CSÎD: Cum a fost până acum şcoala pentru cel mic?
M.R.: O bucurie, mai întâi pentru el, dar şi pentru mine, când îi tot lipesc diplome pe peretele din bucătărie. Îi place şcoala, e extrem de serios şi ambiţios. Are rezultate excelente la absolut toate materiile.

CSÎD: Faceţi teme împreună?
M.R.: În fiecare zi. Iar în puţinele zile în care s-a întâmplat să lipsesc şi să fie mama lângă el, am făcut împreună temele pe skype. Nu mai e cazul să-l ajut la orice, dar nu pot să nu verific că a înţeles ce are de făcut şi că face corect fiecare temă.

CSÎD: Te implici în activităţile de la şcoala unde e înscris?
M.R.: Foarte mult, mai ales că această şcoală imprimă o implicare constantă a părinţilor. Merg la fiecare şedinţă cu părinţii şi la fiecare PTA (întâlnirea dintre părinţi, profesori şi conducerea şcolii), stau de vorbă cu profesorii lui aproape zilnic, când îl iau de la şcoală.

Am fost de nenumărate ori voluntar pentru acţiunile artistice, caritabile sau sportive ale şcolii, fac parte din câteva comitete de părinţi (cel artistic şi cel caritabil). E drept, nu toţi părinţii sunt la fel de activi, dar eu am şi timpul necesar şi mai ales convingerea că aşa trebuie procedat, dacă vrei să înţelegi nevoile copilului tău şi să fii permanent la curent cu cerinţele şcolare.

CSÎD: Câte limbi vorbeşte Ayan?
M.R.: Şcoala e bilingvă, deci e fluent în franceză şi engleză, româna rămâne limba în care vorbim în casă, face cursuri de ebraică şi progrese uimitoare în italiană, pe care o învaţă singur, de la prietenii de pe-aici. E interesant că mereu îmi spune câte un cuvânt din alte limbi, pe care le învaţă jucându-se cu colegii lui, care sunt din Suedia, Brazilia, Rusia, Germania, Norvegia, Danemarca etc.

Fotograf: Marius Bărăgan
Vestimentaţia: 22-Just Love by Dana Budeanu, I.D.Sarrieri
Make-up: Anca Rădulescu
Hair styling: Cornel Saru
Mulţumim hotelului Ramada Nord, Bucureşti

Citeşte şi: Topul celor mai frumoase picioare din showbiz, alcătuit de Mihaela Rădulescu

Cum se menţine Mihaela Rădulescu în formă maximă la 42 de ani: „Mai important decât ce îmbraci este ce mănânci!”

Mihaela Radulescu: „Stop efectelor secundare ale anticonceptionalelor”