Roboţii sociali, folosiţi în terapia copiilor cu autism

Cei doi roboţi, Probo şi Robonova, dezvoltati de cercetatorii belgieni, s-au aflat în Bucureşti, în luna iulie, pentru sesiuni interactive cu copiii cu autism, la sediul Asociaţiei Împreună Pas cu Pas. Ramona Simut şi Bram Vanderborght, doi dintre iniţiatorii proiectului ce priveşte îmbunătăţirea terapiei pentru copiii cu autism cu ajutorul roboţilor, ne explică mai multe aspecte legate de procesul psihologic şi tehnologic al dezvoltării acestora.

Care sunt dificultatile specifice copiilor cu autism pe care terapia cu roboţi doreşte să le amelioreze?
Ramona Simut: Dezvoltarea unor terapii asistate de roboţi eficiente pentru a dezvolta abilităţi sociale ale copiilor cu autism reprezinta un scop pe termen lung. Ca un obiectiv pe termen scurt, în prezent ne propunem investigarea unor modalităţi în care roboṭii sociali pot fi folosiţi pentru a creşte motivaţia copiilor cu autism de a interacṭiona prin joc şi implicit, de a învăţa.

De ce roboṭi pentru copiii cu autism?   
Ramona Simut: Studiile de specialitate ce au investigat în ultimele două decenii rolul roboţilor sociali pentru persoanele cu autism sugerează faptul că există o preferinţă a acestora pentru roboţi în comparaţie cu oamenii. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca roboţii sunt versiuni simplificate ale fiinţelor umane şi în ceea ce priveste comportamentele sociale.

Recomandări

Transfuziile de sânge cordonal, o speranţă pentru copiii cu paralizie cerebrală şi autism

Totodată, ei sunt mai uşor de programat pentru diferite nivele de dezvoltare şi pot fi utilizaţi pentru exersarea unor abilităţi sociale într-o manieră repetitivă şi standardizată, permiţând ca erorile să fie făcute într-un mediu mult mai sigur decât societatea noastră.

Care au fost etapele studiului şi criteriile de selecţie ale participanţilor?
Ramona Simut: Prima etapă a fost cea de promovare a studiilor in Bucuresti prin intermediul Asociaţiei Împreună Pas cu Pas. Astfel, cu ajutorul d-nei Nicoleta Burlacu, am obţinut o listă de 64 de copii cu autism din Bucureşti şi din alte părţi ale ţării ce au fost interesaţi să participe. Pe baza criteriilor de includere fixate, am ales 30 dintre aceştia.

Criteriile de includere au fost următoarele: diagnostic de autism sau tulburare de spectru autist, vârsta curpinsă între 3 şi 7 ani, limbaj dezvoltat la nivelul propoziţiilor simple şi abilităţi de utilizare funcţională a obiectelor şi recunoaştere a emoţiilor. Toţti copiii au fost evaluaţi gratuit cu ajutorul instrumentului de diagnostic ADOS şi a testului de inteligenta Son-R. Dintre aceştia, doar 13 au întrunit criteriile de includere în urma rezultatelor evaluarii.

În cursul săptămânii 17-25 iulie, copiii, însoţiţi de către experimentator (psiholog clinician) au participat la o sesiune de joc cu roboţeii, timp 30-40 minute. În cadrul acestei sesiuni, copiii au fost implicaţi în trei interacţiuni (două cu roboţelul Probo şi una cu roboţelul Robonova).

Care este scopul studiilor şi care sunt rezultatele aşteptate?
Ramona Simut: Vom studia cum anume copiii cu TSA percep şi interacṭionează cu roboṭii sociali. În cadrul unor joculeţe desfăşurate cu robotul vs. terapeut, se vor examina diferenţe în frecvenṭa şi durata unor comportamente sociale ale copiilor (ex.: contact vizual, stare afectivă, împărtăşirea atenṭiei, interacţiune fizică).

Studiile în care este utilizat roboţelul Probo sunt axate pe exersarea unor abilităţi sociale precum înţelegerea preferinţelor, recunoaşterea emoţiilor, realizarea contactului vizual şi abilităţi de joc, precum utilizarea funcţională a unor obiecte în jocul de-a doctorul. Studiul în care este implicat roboţelul Robonova se focusează pe dezvoltarea abiltăţilor de imitaţie.

Rezultatele acestor studii pot aduce răspunsuri importante şi necesare la intrebări precum: „Este util să includem roboţi sociali în terapia copiilor cu autism? Dacă da, cum putem integra în mod eficient roboṭii în programele de terapie existente?”

Cine, când şi în ce scop a iniţiat acest proiect?
Bram Vanderborght: Proiectul a început în anul 2005. Robotul este dezvoltat de Grupul de Cercetare de Robotica „Vrije Universiteit Brussel” (Universitatea din Bruxelles) şi a fost realizat de către doi doctoranzi: unul dintre ei s-a ocupat de partea de design şi software, celalalt, de hardware.

Roboţii sociali ajuta oamenii într-o mulţime de situaţii, de la asistenţă pentu persoanele în vârstă, la ajutor casnic. Prin urmare, interacţiunea cu un astfel de robot trebuie să fie uşoară pentru toate tipurile de utilizatori. Pentru a realiza acest lucru, robotul trebuie să fie echipat cu abilităţi de comunicare umane.

Astfel s-a născut ideea conceperii unui robot social care să îi ajute pe copiii cu nevoi speciale. Întrucât comunicarea nu este numai verbală, ci şi non-verbală (prin emoţii şi gesturi), am dezvoltat primul prototip cu 20 de motoare la nivelul capului, astfel încât robotul să poată exprima emoţii şi expresii faciale cât mai diferite.

Cât timp a durat construirea robotului?
Bram Vanderborght: Doctoranzii au lucrat 4 ani pentru a dezvolta primul prototip de robot. Acesta este modelul pe care îl utilizam şi îl adaptăm în prezent pentru experimente. În paralel, dezvoltăm o nouă generaţie de Probo.

În ce stadiu de dezvoltare este acum robotul? Ce îmbunătăţiri sunt necesare?
Bram Vanderborght: În momentul de faţă, robotul nu îşi poate mişca braţele. Noul Probo va avea braţe cu motoare pentru a arăta gesturi. Am observat în timpul experimentelor că cei mici îi mişcă braţele, aşdar acesta este un aspect important care lipseşte. În plus, dorim să realizam o versiune mai ieftină a lui Probo, astfel încât să putem face mai multe copii ale robotului pentru a realiza mai multe experimente.

Ce implicaţii a avut colaborarea cu psihologi pentru acest proiect?
Bram Vanderborght: Pe durata proiectării robotului am colaborat strâns cu psihologi, astfel că mai multe concepte din psihologie s-au reflectat în proiectarea sa. De exemplu, pentru a controla motoarele de la cap, folosim Sistemul de Codificare a Acţiunilor Faciale, dezvoltat de Ekman şi Friesen, care descompune expresiile faciale în activarea unităţilor de acţiune (facială).

De asemenea, pentru a dezvolta noi experimente cu robotul, există o colaborare strânsă. Trebuie să găsim un compromis între „dorinţele” psihologilor şi ceea ce este realizabil tehnologic. Din moment ce aceste doua arii sunt foarte diferite, aceasta oferă idei proaspete pentru fiecare.

Cine sunt persoanele implicate în acest proiect?
Ramona Simut: Suntem o echipă multidiciplinară formată din psihologi, ingineri, informaticieni şi pedagogi, ce provin din două universităţi europene: Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapii, şi Vrije Universiteit Brussel din Bruxelles, prin departamentele de Robotică şi cel de Psihologie clinică.

Citeşte şi: Febra netratată în timpul sarcinii – risc de autism

Autismul şi părinţii “lenţi”

Taţii vârstnici riscă să aibă copii autişti