Alaninaminotransferaza (GPT/ALAT/ALT)

Informatii generale

ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau transaminaza glutampiruvica (TGP) este o enzima ce face parte din clasa transferazelor si catalizeaza transferul reversibil al gruparii amino (NH2) de la un aminoacid (alanina) α–cetoglutaratului ducand la formarea de acid piruvic si glutamat. Se gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei hepatice aflandu-se in special in citosol) si in ordine descrescatoare a concentratiei in rinichi, miocard, muschi scheletici si pancreas.

Daca metabolismul energetic al celulei hepatice este tulburat prin agenti infectiosi (ex. virusurile hepatitei virale) sau toxici, se produce o crestere a permeabilitatii membranei celulare, cu trecerea in ser a componentelor citoplasmatice (citoliza). ALT este indicatorul de citoliza cel mai frecvent explorat si dupa parerea majoritatii autorilor cel mai indicat pentru detectarea chiar si a leziunilor hepatice minime3;5. ALT este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat AST3. Valorile absolute ale ALT nu se coreleaza totusi direct cu severitatea lezarii ficatului si cu prognosticul, si din aceasta cauza determinarile seriate sunt cele mai folositoare.

Recomandari pentru determinarea ALT

• diagnosticul bolilor hepatice1;
• diagnosticul diferential al bolilor hepatobiliare si pancreatice3;
• monitorizarea evolutiei si a tratamentului hepatitei virale1;5;
• diagnosticul diferential intre icterul hemolitic si cel hepatic1.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)4

Specimen recoltat – sange venos4;5

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba – minim 0.5 mL ser4.

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian4;5.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 1 saptamana la 2-8°C4.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – spectrofotometrica (kinetica)⁴.

Valori de referinta – sunt dependente de varsta si sex⁴:

Factor de conversie: U/L x 0.0167 = µkat/L

Limita de detectie – 4U/L (0.07 µkat/L)⁴. 

Interpretarea rezultatelor

In general nivelurile ALT si AST au o evolutie paralela. Fac exceptie hepatitele alcoolice unde raportul AST/ALT (De Ritis) poate fi mai mare decat 2 ca urmare a reducerii continutului hepatic de ALT (prin deficit de piridoxal fosfat) si, ocazional, raportul AST/ALT poate creste la pacientele cu infiltrare grasa a ficatului in sarcina. O crestere mai mare a AST decat a ALT apare si in ciroza hepatica si metastazele hepatice, iar la pacientii cu ciroza hepatica un raport AST/ALT >=3 sugereaza ciroza biliara primitiva³.

Valori critice – sindromul alcool-acetaminofen: valori >9000 U/l (nivelele extreme pot distinge acest sindrom de hepatita virala sau alcoolica)¹.

Limite si interferente

! Valorile normale ale ALT nu exclud intotdeauna o afectiune hepatica3.

ALT este mai putin sensibil decat AST in boala hepatica indusa de alcool1.
• Conditii fiziologice – in sarcina pot aparea valori scazute.
• Conditii patologice – cresteri ALT pot fi intalnite la pacientii cu traumatisme musculare, rabdomioliza, polimiozita si dermatomiozita, dar in aceste cazuri apar si niveluri crescute de creatinkinaza care orienteaza spre o afectiune musculara.

Injectiile intramusculare pot provoca o crestere usoara a ALT. Niveluri crescute de ALT mai pot aparea la pacientii obezi5.
• Medicamente

Cresteri : medicamente care produc colestaza : acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, azatioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida, acid clavulanic, dapsone.

Medicamente care produc o afectare hepatocelulara: acetaminofen, alopurinol, acid aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina, azatioprina, carbamazepin, chenodiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina, ciclosporine, danazol, dantrolen, dapsone, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina, estrogeni, etionamida, glyburide (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina, metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etanol (exces), etionamida, fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida, ketoconazol, inhibitori MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran, metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline, fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen, tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin, plicamicin (mitramicin), probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampin, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A, warfarina (rar).

Multe alte medicamente pot determina cresteri care in general sunt tranzitorii dar in anumite cazuri indica o hepatotoxicitate.

Intre acestea sunt incluse : acebutolol, aminoglicozide, azitromicin, bromocriptin, captopril, cefalosporine, claritromicin, clindamicin, clofibrat, clotrimazol, ciclosporine, citarabina, dacarbazina, didanozin, disopiramid, enfluran, etambutol, fenofibrat, fluorochinolone (ex: ciprofloxacin), foscarnet, ganciclovir, heparina, interferon, interleukina 2, labetalol, levamisol, levodopa, lincomicin, mebendazol, mefloquin, metoprolol, nifedipin, omeprazol, ondansetron, penicilina, pentamidin, pindolol, piroxicam, propoxyfen, protriptilina, chinina, ranitidina, retinol, ritodrin, sargramostim, streptozocin, sulfoniluree, tiotixen, tioguanina, trimetoprim, verapamil, zalcitabin, zidovudin2.

Scaderi: aspirina, ciclosporina, fenotiazine, interferon, ketoprofen, simvastatin, ursodiol2.
• Interferente analitice – contaminarea probei cu eritrocite poate determina valori fals crescute.

Lipemia poate creste absorbanta probei, valoarea ALT neputand fi calculata4.