Alergii profesionale (alergeni profesionali)

Bolile alergice profesionale rezultă în urma contactului cu alergeni prezenţi la locurile de muncă. Severitatea simptomelor este dictată de orarul de lucru, existând tendinţa de dispariţie a manifestarilor clinice în perioadele mai lungi de concediu.

În mod obişnuit, contactul cu alergenii profesionali se realizează prin inhalare şi pe cale cutanată.

Testele imunologice “in vivo” (testarea cutanată) sau “in vitro” (determinarea IgE specifice în ser) sunt utile pentru confirmarea prezenţei alergiei IgE mediate şi identificarea alergenilor profesionali incriminaţi în producerea manifestărilor.

Una din cele mai frecvent intâlnite boli profesionale este astmul bronşic profesional – afecţiune caracterizată prin crize recurente de obstrucţie bronsică, reversibile spontan sau prin tratament, provocate de expunerea la noxe (pulberi, vapori, aerosoli, gaze) degajate in atmosfera locurilor de muncă prin diverse procese tehnologice.

Exista doua tipuri de astm profesional, diferenţiate pe baza existenţei sau absenţei unei perioade de latenţă între expunere şi apariţia simptomelor: astmul cu perioada de latenţă, la care se demonstrează implicarea mecanismului imunologic (sensibilizarea la anumite substanţe) şi astmul “chimic-iritativ”, nealergic, fără perioadă de latenţă, la care sindromul de obstructie bronsică se instalează dupa o expunere la concentraţii mici/medii de gaze iritante, sub pragul la care se declanşează o reacţie bronhospastică la toţi subiecţii expuşi.

Astmul bronşic profesional trebuie diferenţiat de astmul agravat la locul de munca – astmul bronşic preexistent, exacerbat de diverşi factori prezenţi la locul de munca: efort fizic susţinut, umezeală, praf, vapori, fum de ţigară.

Principalii agenţi etiologici ai astmului alergic profesional cuprind în general alergeni compleţi (de origine animală sau vegetală: păr, pene şi alte produse de la animale domestice şi de laborator, acarieni, insecte, mucegaiuri, faină de peşte, crustacei, fructe de mare, enzime proteolitice, plante de cultura, furajere sau ornamentale, pulbere de esenţe indigene sau exotice, latex) sau haptene (compuşi chimici micromoleculari: izocianaţi, vapori de formaldehidă, anhidride, amine si diamine, răşini epoxidice, compuşi ai platinei, cromului hexavalent, vanadiului, nichelului, cobaltului, antibiotice).

Durata expunerii necesare pentru instalarea unei sensibilizari este foarte variabilă: de la cateva săptămani sau luni, în cazul alergenilor puternici (ricin, guma arabica, enzime proteolitice, etc.) pâna la 10-15 ani în cazul alergenilor slabi (ex: făina de cereale).1

Exemple de alergeni profesionali ce pot fi identificaţi prin determinarea IgE specifice în serul persoanelor sensibilizate sunt: izocianaţii, anhidrida ftalica, formaldehida, cloramina T, etilen oxidul, alfa-amilaza, sitophilus granarius, latexul, frunza de tutun.