Androstendion

Informatii generale

Androstendionul este un precursor important in biosinteza de hormoni androgeni si estrogeni. Hormonul este secretat in principal de glanda suprarenala (productie ce este controlata, cel putin partial, de ACTH) si, de asemenea, de testicule si ovare (independent de ACTH) din DHEA-S de origine suprarenaliana.

Exista o variatie semnificativa a valorilor diurne, cu un varf la aproximativ 7 a.m. si un minim la 4 p.m. Cresteri marcate pot sa apara dupa pubertate cu un nivel maxim la circa 20 de ani, in timp ce scaderi accentuate se inregistreaza dupa menopauza.

Concentratiile crescute de hormoni androgeni suprarenalieni sunt determinate de producerea excesiva de dehidroepiandrosteron (DHEA) si androstendion, care sunt convertite in testosteron in tesuturile extraglandulare, acesta fiind responsabil pentru majoritatea efectelor de virilizare. Valorile crescute ale androstendionului determina simptome si/sau semne de hiperandrogenism la femei, barbatii fiind de obicei asimptomatici, putand prezenta ocazional ginecomastie, din cauza conversiei periferice a androgenilor in estrogeni. Manifestarile clinice ale excesului androgenic sunt: hirsutismul (dezvoltarea unei pilozitati excesive la femei cu aspect de pilozitate masculina), oligomenorea, acneea si alte semne de virilizare (forma masculina a corpului, dezvoltarea musculaturii, ingrosarea vocii, alopecie, clitoromegalie).

Excesul de hormoni androgeni poate fi asociat cu secretia variabila a altor hormoni suprarenalieni, si de aceea, poate aparea ca un sindrom „pur” de virilizare sau ca un sindrom „mixt”, asociat cu o productie crescuta de glucocorticoizi si sindrom Cushing.

Androstendionul este crescut in cazurile de hirsutism, sindromul Stein-Leventhal, in hiperplazia suprarenaliana congenitala (sindromul adrenogenital), sindrom Cushing, tumori ectopice producatoare de ACTH,  adenoame sau carcinoame suprarenaliene, hiperplazie ovariana, osteoporoza la femei. Circa 60% din cazurile de hirsutism feminin sunt caracterizate de  cresteri ale nivelului de androstendion1;3;4.

Fetele mai mici de 7-8 ani si baietii sub 8-9 ani cu aparitie precoce a parului pubian pot suferi fie de adrenarha prematura, fie de pubertate precoce, fie de ambele conditii clinice iar determinarea androstendionului impreuna cu FSH, LH, testosteron liber si total, estradiol, SHBG, va stabili un diagnostic corect in majoritatea cazurilor4.

Recomandari pentru determinarea androstendionului – identificarea excesului de hormoni androgeni si diagnosticul diferential al hiperandrogenismului (impreuna cu determinarea altor steroizi sexuali: testosteron liber si total, DHEA-S si SHBG); diagnosticul sindromului adrenogenital (impreuna cu determinarea de 17-hidoxiprogesteron, DHEA-S si cortizol); monitorizarea sindromului adrenogenital (impreuna cu determinarea de testosteronului total, 17-hidoxiprogesteron si DHEA-S); diagnosticul adrenarhei premature (impreuna cu deteminarea de FSH, LH, testosteron liber si total, estradiol, SHBG, 17-hidoxiprogesteron si DHEA-S); investigarea infertilitatii3;4.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate); la femei recoltarea se face cu o saptamana inainte sau dupa menstruatie2.

Specimen recoltat – sange venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C2.

Volum proba – minim1 mL ser2.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat2.

Stabilitate proba – 24 h la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C ; 2 luni la -20°C2.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – RIA (radioimunologica)².

Valori de referinta

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute ale androstendionului indica o productie excesiva de androgeni fie de origine suprarenaliana, fie gonadala. Cresterile usoare sunt de obicei idiopatice la adulti sau pot fi corelate cu sindromul de ovar polichistic la femei sau cu utilizarea suplimentelor steroidiene atat la barbati cat si la femei. Nivele mai mari de 5 ng/mL pot sugera prezenta unor tumori suprarenaliene secretoare de androgeni sau, mai putin frecvent, tumori gonadale. La peste 90% dintre pacientii cu tumori benigne suprarenaliene concentratia de androstendion este crescuta la valori de peste 5 ng/mL.

Cele mai multe carcinoame secretoare de androgeni pot prezenta, de asemenea, nivele ridicate de androstendion, dar mult mai caracteristic asociaza cresteri semnificative ale 17-α-hidroxiprogesteronului si DHEA-S. Tumorile gonadele secretoare de androgeni produc de asemenea androstendion, dar in concentratii mai reduse decat cele suprarenaliene.

La persoanele cu valori bazale ridicate ale hormonilor androgeni (de exemplu, sindromul de ovar polichistic), cresterile serice ale androstendionului si testosteronului nu sunt suficiente pentru a permite diagnosticul fara echivoc a tumorilor gonadele. In aceste cazuri se foloseste raportul dintre testosteron si androstendion, care in conditii normale este 1, iar in conditii patologice are valori >1.5, fiind un indicator important al productiei neoplazice de androgeni.

Diagnosticul pozitiv al sindromului adrenogenital necesita intotdeauna masurarea mai multor precursori androgenici. Cauza cea mai frecventa de sindrom adrenogenital (>90% din cazuri) este mutatia genei 21-hidroxilazei (CYP21A2), ce determina valori de 5-10 ori mai mari ale androstendionului fata de concentratiile normale. Nivelele de 17-α- hidroxiprogesteron sunt de obicei mari, in timp ce nivelurile serice de cortizol sunt mici sau nedetectabile.

In cazul mutatiei mult mai putin frecvente a genei CYP11A concentratia androstendionului este ridicata la acelasi nivel ca si in deficitul de 21-hidroxilaza, cortizolul este de asemenea redus, dar 17-α-hidroxiprogesteronul  este doar usor  crescut sau chiar prezinta valori normale.

Deficitul de 3β-hidroxisteroid dehidrogenaza tip 1 este caracterizat prin nivele scazute de cortizol, cresteri semnificative ale DHEA-S si 17-α-hidroxipregnenolon, in timp ce androstendionul este fie scazut, fie normal,  rareori putand avea si valori usor crescute.

Conditia clinica foarte rara a deficitului STAR („steroidogenic acute regulatory protein”) se asociaza cu niveluri scazute ale tuturor hormonilor steroizi si valori ridicate ale colesterolului.
In deficitul de 17-α-hidroxilaza androstendionul, toti ceilalti precursori androgenici (17-α-hidroxipregnenolon, 17-α-hidroxiprogesteron, DHEA-S), steroizii sexuali (testosteron, estrona, estradiolul), precum si cortizolul au concentratii plasmatice mici, in timp ce productia de mineralocorticoizi si precursori ai acestora, in special progesteron, 11-hidroxicorticosteron, 18-deoxicorticosteron si corticosteron sunt crescute^3,4.

In adrenarha prematura doar androgenii de origine suprarenaliana (in principal DHEA-S si intr-un grad mai mic androstendionul) vor fi crescuti peste nivelurile prepurtare, in timp ce in cazul pubertatii precoce se vor adauga scaderea SHBG si o crestere variabila a gonadotropinelor si a steroizilor sexuali gonadali peste limita superioara a intervalului de referinta prepubertar⁴.

Limite si interferente

Administrarea de androstendion si, intr-o masura mai mica, de DHEA-S poate duce la cresteri ale nivelului seric androstendion.

Doze ce variaza intre 300 si 400 mg/zi, pot dubla concentratia plasmatica a hormonului.

Desi in comparatie cu DHEA-S, putine informatii au fost publicate cu privire la efectele hormonilor si medicamentelor asupra concentratiilor de androstendion, este probabil ca multe dintre acestea sa poata conduce la modificari ale nivelelor serice.

Medicamentele care activeaza enzimele hepatice, cele care afecteaza metabolismul lipidic, precum si alti hormoni steroizi pot determina scaderi ale valorile plasmatice de androstendion. Modul in care aceste modificari sunt corelate cu intervalul de referinta, precum si daca acestea sunt semnificative clinic sau nu ramane necunoscut. In cele mai multe cazuri, modificarile induse de administrarea diverselor medicamente nu sunt semnificative pentru a provoca erori de diagnostic4.

Administrea de izotopi radioactivi cu 24 ore inaintea recoltarii probei de sange poate genera interferente analitice2.