Anti-HBe apar dupa disparitia AgHBe si raman detectabili timp indelungat. Indica scaderea gradului de contagiozitate si sugereaza un prognostic bun in ceea ce priveste rezolutia infectiei acute. Asocierea cu anti-HBc, in absenta AgHBs si a anti-HBs, confirma diagnosticul de infectie acuta recenta (2-16 saptamani).
Investigarea anti-HBe nu este recomandata pentru determinarea prevalentei infectiei cu VHB, avand in vedere ca anti-HBe se intalnesc mult mai rar decat anticorpii anti-HBc sau anti-HBs. Practic toate serurile anti-HBe pozitive, sunt si anti-HBc pozitive.
Atat testarea AgHBe cat si a anti-HBe se recomanda doar la serurile AgHBs pozitive3.
In cursul terapiei cu interferon, disparitia antigenului HBe si aparitia anticorpilor anti-HBe constituie un element de prognostic favorabil2.
Recomandari pentru determinarea anti-HBe
• investigarea gradului de infectiozitate a serului;
• monitorizarea infectiilor cu hepatita B acuta sau cronica2.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)1.
Specimen recoltat – sange venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat ; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C1.
Volum proba – minim 0.5 mL ser1
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.
Stabilitate proba – serul este stabil 5 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C; evitati decongelarea/recongelarea1.
Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)1.
Valori de referinta – anti-HBe negativ1.
Anticorpii anti-HBe nu sunt de obicei detectabili in infectii cu un VHB mutant, care nu produce antigen HBe.
In unele cazuri serul prezinta infectiozitate mare, desi sunt prezenti anti-HBe. Singura modalitate de a testa infectiozitatea serurilor
AgHBe negative ramane determinarea ADN-VHB2.
• Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de
la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic1.
1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
2. Lothar Thomas. Hepatitis B. In Clinical Laboratory Diagnostics – Use and Assessment of Clinical
Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1269-1270.
3. Wallach J. Afectiuni hepatobiliare si pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed.7, 2001, 313-317.
Toate materialele si sfaturile furnizate prin intermediul CSID.ro trebuie vazute ca simple informatii si nu ca analize si sfaturi medicale complete. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Toata informatia prezentata pe site este furnizata fara nici un fel de garantie, expresa sau sugerata. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.