Anticorpi anti-ADN dublu catenar

Informatii generale

Autoanticorpii anti-ADN sunt directionati impotriva unor determinanti antigenici variati; cei mai semnificativi sunt cei indreptati impotriva ADN-lui nativ.

Anticorpii anti-ADN dublu catenar reprezinta un marker de inalta specificitate pentru lupusul eritematos sistemic (LES), fiind prezenti la aproximativ 60% dintre pacientii cu boala lupica. S-a demonstrat ca acesti anticorpi sunt implicati in patogenia bolii,contribuind la formarea de complexe imune care se depun in diverse tesuturi (ex: glomerul) si determina leziuni la nivelul acestora. Din acest motiv, reprezinta unul din criteriile de diagnostic ale LES (conform ACR – American College of Rheumatology).

Constituie de asemenea un instrument de monitorizare a evolutiei clinice a acestei boli, deoarece nivelele serice de anticorpi anti-ADN se coreleaza cu gradul de activitate a bolii (in special pentru nefrita lupica). In perioadele de remisiune a bolii, concentratia anticorpilor se reduce foarte mult2;3.

Recomandari pentru determinarea ADN dublu catenar – suspiciune LES; monitorizarea pacientilor cu boala lupica1;2.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)1

Specimen recoltat – sange venos1

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare1.

Volum proba – minim 0.5 mL ser1.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.

Stabilitate proba -serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20°C3.

Metoda

Metoda – imunoenzimatica cu detectie prin fluorescenta (FEIA)2.

Reactivul folosit este o plasmida recombinata provenita de la E.coli1

Valori de referinta:
<10 UI/mL : negativ
10-15 UI/mL : echivoc
>15 UI/mL : pozitiv 1

Limite si interferente

Un rezultat negativ nu exclude boala lupica.

Anticorpii anti-ADN dublu catenar mai pot aparea, intr-un procent scazut si in alte boli reumatismale (<1% din cazurile de poliartrita reumatoida si <10% din cazurile de sindrom Sjögren primar si boala mixta de tesut conjunctiv) , hepatita cronica activa, ciroza biliara, mononucleoza infectioasa.

Procainamida si hidralazina pot induce atat anticorpi anti-histone (specifici pentru lupusul indus medicamentos) cat si anticorpi anti-ADN2;3.