Anticorpi anti-celule insulare pancreatice

Informatii generale

Diabetul zaharat de tip 1 este caracterizat printr-o distrugere mediata imunologic a celulelor beta pancreatice producatoare de insulina. In timp ce in patogeneza au rol hotarator limfocitele T autoreactive, pentru diagnostic prezinta importanta autoanticorpii specifici. Riscul de imbolnavire este influentat de predispozitia genetica (tiparul HLA), factorii de mediu si o disfunctie a sistemului imun. Procesul autoimun fata de celulele beta evolueaza asimptomatic timp de luni sau ani, pana cand numarul celulelor devine insuficient pentru a mentine valoarea glicemiei in limite normale.

Autoanticorpii fata de citoplasma  celulelor pancreatice  au fost descrisi initial in 1970. Sunt detectati prin imunofluorescenta indirecta folosind ca substrat celule pancreatice umane de grup sanguin O. ICA sunt anticorpi policlonali care reactioneaza cu toate celulele insulare (de exemplu alfa, beta, gamma, delta si PP). Autoantigenele lipidice si proteice recunoscute de ICA includ sialoglicoconjugatul, GAD si IA2. La fel ca alti autoanticorpi insulari, nici ICA nu par sa joace un rol etiologic in distrugerea celulelor beta, dar sunt markeri importanti de autoimunitate.

La debutul diabetului de tip 1, se considera ca 70-90% dintre pacienti sunt ICA-pozitivi1,6.  Frecventa acestora scade pe parcursul evolutiei bolii, astfel ca doar 5-10% din diabetici raman pozitivi dupa 10 ani de la debut6.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-celule insulare pancreatice
– diferentierea pacientilor cu diabet de tip 1 de cei de tip 2;
– evaluarea riscului de a dezvolta un diabet zaharat la rudele de gradul I ale unui diabetic;
– evaluarea riscului la pacientele cu diabet gestational2;4;5.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) – minim 7 ore4.

Specimen recoltat – sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C4.

Volum proba – minim 0.5 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati4.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – imunofluorescenta indirecta4.

Valori de referinta – titru <1/104.

Interpretarea rezultatelor

Frecventa anticorpilor anti-celule insulare pancreatice in populatia generala este scazuta (0.59% conform unor studii6) si de asemenea la pacientii cu diabet tip 2. Prezenta lor confirma autoimunitatea in cazurile de diabet la debut si pot diferentia diabetul de tip 1 de cel de tip 2: pacientii cu anticorpi anti-celule insulare pancreatice sunt incadrati ca avand diabet tip 1.Totusi,absenta lor nu exclude diabetul de tip 1.Un titru mai mare ar fi asociat cu un risc mai mare de imbolnavire6. De asemenea numarul anticorpilor pozitivi ar fi mai important decat combinatia lor6.

Limite si interferente

Anticorpii anti-celule insulare pancreatice pot fi gasiti si in alte boli autoimune (artrita reumatoida, boli tiroidiene autoimune).

Desi in trecut determinarea anticorpilor anti-celule insulare pancreatice reprezenta „standardul de aur”, tehnica este dificil de standardizat datorita variabilitatii tesuturilor pancreatice  de la donatori diferiti7.