Anticorpi anti-tirozinfosfataza IA2

Informatii generale

Diabetul zaharat tip 1 apare in urma distrugerii celulelor beta ale pancreasului, ceea ce conduce la un deficit absolut de insulina. Simptomele clinice ale diabetului nu apar pana cand nu au fost distruse 80% pana la 90% din aceste celule⁵. Inaintea manifestarii clinice, diabetul de tip 1 se caracterizeaza prin aparitia autoanticorpilor circulanti fata de o varietate de antigene insulare, ce sunt reprezentate de decarboxilaza acidului glutamic (GAD), tirozin fosfataza si insulina¹. Distrugerea autoimuna  a celulelor beta pancreatice producatoare de insulina este considerata a fi cauza primara a diabetului^2,3.

Prezenta acestor autoanticorpi demonstreaza o activitate autoimuna precoce si determinarea lor poate ajuta clinicianul in predictia, diagnosticul si managementul pacientilor diabetici⁵.

IA₂ face parte din familia proteinei tirozinfosfataza, parte componenta a membranei celulare. Proteinele tirozinfosfataze (PTPs) sunt o mare familie de enzime cu rol in semnalizarea intra-si intercelulara, antagoniste ale tirozinkinazelor (PTKs). In timp ce PTK fosforileaza tirozina, PTP indeparteaza fosfatul de pe substrat. Deoarece statusul de fosforilare a unei proteine ii poate modula functia, PTK si PTP conlucreaza pentru a regla functionarea proteinelor in ceea ce priveste raspunsul fata de o varietate de semnale, inclusiv hormoni, mitogeni si oncogene⁸. Ca si GAD, IA₂ se gaseste in tesutul nervos si alte tesuturi endocrine. Anticorpii fata de IA₂ se gasesc la 50-75% dintre copiii diabetici de tip 1 si 30-50% din adulti inaintea aparitiei bolii. Deoarce riscul de diabet creste cu prezenta fiecarui anticorp, valoarea predictiva a anticorpilor IA₂ creste cand este insotita de prezenta anticorpilor fata de insulina sau fata de GAD^1,3.7.

 Prevalenta anticorpilor in diabetul zaharat tip 1 (%)

Recomandari pentru determinarea anticorpilor antitirozinfosfataza

– diferentierea pacientilor cu diabet de tip 1 sau de tip 2;

– evaluarea riscului de a dezvolta un diabet zaharat la rudele de gradul I ale unui diabetic;

– suspiciune de LADA (latent autoimmune diabetes in adults) si pentru evaluarea nevoii de insulina;

– evaluarea riscului la pacientele cu diabet gestational^3;4.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) – minim 7 ore4.

Specimen recoltat – sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C4.

Volum proba – minim 0.5 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati4.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – ELISA4.

Valori de referinta –  <10 IE/mL4.

Interpretarea rezultatelor

Evidentierea anticorpilor indica evolutia unui proces autoimun. Studii efectuate pe termen lung arata ca o testare combinata a diferitilor anticorpi (GADA+IA 2  sau GADA+IAA) se coreleaza in peste 85% din cazuri cu risc sau debut de diabet de tip13.

Specificitatea anticorpilor atinge 98%1. Un rezultat negativ la copii face improbabil diagnosticul de diabet de tip 1.

O problema speciala o reprezinta diabetul LADA. Acesta are in comun cu diabetul de tip 1 caracteristicile fiziologice privind disfunctia metabolica, genetica si autoimunitatea. Pacientii dezvolta un diabet dupa 30 ani ca urmare a evolutiei lente a unui proces autoimun.  Acesti pacienti sunt diagnosticati frecvent ca avand diabet de tip 2 si tratati cu antidiabetice orale1,7. Totusi, dupa luni sau ani se ajunge la nevoia de insulina. Se estimeaza ca 20% dintre pacientii diagnosticati ca avand diabet tip 2 (mai ales intre 25-44 ani) ar avea de fapt LADA1. Testarea anticorpilor specifici ar trebui facuta la toti adultii care nu sunt obezi si aparent prezinta diabet zaharat tip 2.

Limite si interferente

Deoarece anticorpii specifici nu pot fi determinati intotdeauna,un rezultat negativ nu exclude diagosticul de diabet de tip 1 (diabet zaharat tip 1 idiopatic). Mai ales in cazul adultilor,cca. 20-30% nu prezinta anticorpi, desi exista un deficit absolut de insulina. In acest caz diagnosticul poate fi stabilit prin determinarea secretiei pancreatice reziduale si prin teste genetice1.