Beta crosslaps

Informatii generale

Osteoporoza este definita ca o afectiune evolutiva a sistemului osos caracterizata prin pierderea de masa osoasa si prin alterari ale microarhitecturii tesutului osos, avand drept consecinta cresterea fragilitatii osoase si a riscului de fracturi.

Datorita corelatiei bine determinate dintre densitatea minerala osoasa si riscul de fracturi, pentru monitorizarea tratamentului in osteoporoza se recomanda de obicei efecturea osteodensitometriei. Cu toate acestea, indiferent de tratamentul utilizat, masurarea densitatii minerale osoase nu este relevanta pentru evaluarea eficientei terapeutice decat dupa un an de la inceputul tratamentului.

Exista mai multe motive care contribuie la un raspuns inadecvat la tratament, lipsa compliantei pacientilor situandu-se probabil pe primul loc. Din acest motiv, ar fi util atat pentru medici cat si pentru pacienti sa se obtina precoce informatii privind eficienta terapiei si in acest sens subliniem contributia markerilor ososi. Daca densitometria osoasa cuantifica masa osoasa – imagine statica – determinarea markerilor ososi furnizeaza informatii despre procesul de „remodelare”  osoasa – imagine dinamica4.

Astfel markerii ososi pot fi folositi in monitorizarea terapiei (inclusiv a compliantei la tratament) si pentru estimarea riscului de fracturi cauzate de osteoporoza. In momentul de fata nu se recomanda folosirea markerilor ososi pentru estimarea riscului de pierdere osoasa spontana la pacientii netratati1;2.

Utilitatea markerilor ososi nu este limitata  numai la evaluarea osteoporozei, acestia avand valoare clinica si in alte afectiuni osoase, cum ar fi : boala Paget a osului, hiperparatiroidism primar si secundar, osteomalacie si boli metabolice ale osului3.

Mai mult de 90% din matricea organica a osului este alcatuita din colagenul de tip I, care este sintetizat preferential la acest nivel. In cursul metabolismului osos normal colagenul de tip I matur sufera un proces de degradare rezultand mici fragmente ce sunt eliberate in circulatie si excretate apoi prin rinichi. In conditiile unei resorbtii osoase crescute (fiziologic: varsta inaintata, patologic: osteoporoza) colagenul de tip I este degradat intr-o masura mai mare, astfel ca nivelul fragmentelor eliberate in circulatie este crescut. Printre fragmentele cu relevanta clinica se numara si telopeptidele C-terminale (CTx).  Pe masura ce osul “imbatraneste” acidul α-aspartic prezent in telopeptidele C-terminale este convertit in forma β (β –CTx). Aceste telopeptide izomerizate sunt specifice pentru degradarea colagenului de tip I ce predomina la nivelul osului.

β–CTx (Beta-CrossLaps) apare in faza incipienta a degradarii colagenului de tip I; de aceea este un marker specific si stabil al resorbtiei osoase4;5.

Recomandari pentru determinarea Beta-CrossLaps – osteoporoza : monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament de substitutie hormonala, bifosfonati, calcitonina, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) si estimarea riscului de fracturi (marker de electie)1.

Recoltarea

Pregatirea pacientului – à jeun5.

Specimen recoltat – sange venos5.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator5.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare5.

Volum proba – minim 0.5 mL ser5.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 luni la -20°C; timp indelungat la        -70°C; se va evita decongelarea/recongelarea5.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA); testul utilizeaza 2 anticorpi monoclonali ce recunosc fiecare octapeptidele lineare β-8AA; astfel testul cuantifica fragmentele de degradare a colagenului de tip I ce contin de doua ori octapeptidele lineare β-8AA (β–CTx)⁵.

Valori de referinta⁵

Factor de conversie: ng/mL x 0.01 = pg/mL.

Limita de detectie – 0.01 ng/mL (10 pg/mL)⁵. 

Interpretarea rezultatelor

Frecventa testarii la pacientii sub tratament antiresorbtiv:

• inainte de initierea tratamentului (concentratia bazala);

• la 3 luni (reducerea concentratiei cu minimum 35-55% indica succes terapeutic);

• continuarea monitorizarii la fiecare 6-12 luni.

Estimarea riscului de fracturi osteoporotice: valori crescute cu 2 deviatii standard fata de valoarea corespunzatoare perioadei de premenopauza se asociaza cu o crestere de doua ori  a riscului de fracturi¹.

Limite si interferente

Interpretarea rezultatelor la pacientii cu disfunctii renale trebuie efectuata cu prudenta (se poate produce o diminuare a excretiei markerului si o crestere in consecinta a nivelului seric al acestuia)5.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se
  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

– anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic5.