Calciu seric

Informatii generale

Calciul este componentul mineral major al oaselor. 99% din cantitatea de  calciu din organism se afla in oase si dinti, care constituie un rezervor imens pentru mentinerea nivelului calciului seric, iar restul este distribuit in lichidele biologice si tesuturi moi. Ionii de calciu joaca un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase, contractia musculara, functia cardiaca si in procesele de coagulare1.

Reglarea hormonala a metabolismului calciului ca si cea a fosforului este complexa. Relatiile reciproce intre intestinul subtire, schelet, rinichi si sistemul endocrin, in particular paratiroidele, mentin homeostazia calciului si fosforului6. De asemenea, calcitonina, vitamina D, estrogenii, androgenii sunt factori care influenteaza nivelul calciului1.

Cantitatea de proteine din sange afecteaza nivelul calciului, deoarece 45% din calciul seric este legat de proteine6. Astfel scaderea albuminei serice determina scaderea calciului seric total1;6.

Concentratii anormale de calciu seric pot indica disfunctii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de malnutritie si malabsorbtie, carenta de vitamina D si boli renale. 90% din cazurile de hipercalcemie apar in context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazica sau in afectiuni granulomatoase. Hipercalcemia din cadrul sarcoidozei, insuficientei suprarenaliene si hipertiroidismului este detectata de regula intr-un cadru clinic sugestiv pentru diagnostic5.

Recomandari pentru determinarea calciului seric

• din doi in doi ani, la pacienti cu varsta peste de 50 ani, pentru screening-ul osteoporozei (impreuna cu masurarea inaltimii si greutatii);

• in tetanie (investigarea tipului hipocalcemic); • fracturi spontane, dureri osoase, modificari osoase radiologice, tulburari de crestere, alterari dentare; • nefro- sau urolitiaza, nefrocalcinoza, poliurie, polidipsie, boli renale cronice; • pancreatita acuta, calculi biliari, diaree recurenta, malabsorbtie; • post-operator in caz de tiroidectomie si paratiroidectomie, in hiperparatiroidism, boli tiroidiene, testiculare, ovariene, adrenale; • boli granulomatoase; • tumori;

• reactii adverse la anumite medicamente: vitamina D, A, anticonvulsivante, corticosteroizi, tiazide, digitala1;3;6.

Recoltarea

Pregatire pacient –  à jeun (pe nemancate)4.

Nota: nu se administreaza suplimente de calciu cu 8-12 ore inainte; nu se poate face determinarea calcemiei la pacienti tratati cu EDTA sau care au primit substante de contrast radiologice4.

Specimen recoltat –  sange venos4.

Mentiuni: recoltarea se face dimineata (exista variatii diurne), in clinostatism (exista variatii de postura, deoarece jumatate din calciu este legat de proteine; in clinostatism calcemia ca si proteinemia sunt mai mici decat in ortostatism). La recoltare se va evita staza venoasa cu garoul (produce valori fals crescute). Daca folosirea garoului este indispensabila, proba se va preleva la mai mult de 1 minut de la restabilirea circulatiei. La recoltare si ulterior, in timpul manipularii probelor, nu se utilizeaza manusi pudrate cu carbonat de calciu (spalati manusile in apa curgatoare, fara sapun sau detergenti, chiar daca sunt etichetate “powder free”).

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba – minim 0.5 mL ser4.

Cauze de respingere a probei –  specimen hemolizat4.

Stabilitate proba –  serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 3 saptamani la  2-8 °C; 8 luni la -20°C 4.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda  –  spectrofotometrica (colorimetrica)⁴.

Valori de referinta

Limita de detectie – 0.05 mmol/L ( 0.2 mg/dL)⁴. 

Factor de conversie: nmol/L x 4 = mg/dL ;  mg/dL x 0.25 = mmol/L.

Valori critice –  nivel scazut <6 mg/dL; nivel crescut  >13 mg/dL^1;4.  

Interpretarea rezultatelor

Limite si interferente

Hipercalcemia se insoteste adesea de hipopotasemie si conduce intotdeauna la deshidratare, deoarece calciul in exces determina diabet insipid nefrogen.

Pentru ca valorile calciului seric sa fie interpretate corect, intotdeauna trebuie determinate simultan proteinele serice totale si albumina, deoarece in ser 0.8 mg de calciu se leaga de 1.0 g de albumina; pentru corectie, la valoarea obtinuta pentru calciu se adauga 0.8 mg/dL pentru fiecare 1.0 g/dL cu care albumina serica scade sub 4.0 g/dL; legarea de globuline afecteaza valoarea calciului total doar daca globulinele sunt in concentratie de peste 6 g/dL.

Valori crescute: proteine serice totale crescute, sindrom de deshidratare, staza venoasa secundara aplicarii garoului timp indelungat, dozarea folosind tuburi inchise cu dop, hiponatremia (<120mEq/L), care creste fractiunea de calciu legat de proteine si deci creste usor valoarea calciului total3.

Valori scazute: hipomagneziemie (de exemplu, cea secundara chimioterapiei cu cisplatin), hiperfosfatemie (secundara administrarii de laxative, clismelor cu fosfati, chimioterapiei in leucemii sau limfoame, rabdomiolizei), hipernatremie, hipoalbuminemie, hemodilutie3.

• Medicamente

Cresteri: medicamente antiacide (alcaline), androgeni, saruri de calciu, danazol, dietilstilbestrol (crestere rapida in 24 ore la pacienti cu cancer de san), dihidrotahisterol, administrare cronica de diuretice (clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide), ergocalciferol, isotretinoin, litiu, progesteron, PTH, tamoxifen, vitamina D, vitamina A2.

Scaderi: albuterol, alprostadil, aminoglicozide (ex.: gentamicina), asparaginaza, barbiturice (la batrani), calcitonina, carbamazepin, carbenoxolona, carboplatin, corticosteroizi; diuretice (efect initial): acetazolamida, acid etacrinic, furosemid; ergocalciferol, estrogeni (in post-menopauza), fluoruri, gastrina, glucagon, glucoza, indapamid, insulina, izoniazida, laxative (exces), saruri de magneziu, meticilina, fenitoin, fosfati, plicamicin, solutii saline (efectul apare in caz de hipercalcemie), tetraciclina (la gravide), tacrolimus, tobramicina2.